Oferte Cazare Ineu | Accommodation Ineu | Orasul Ineu obiectiv turistic | Informatii utile Ineu

Daca sunteti proprietarul unei pensiuni, hotel sau vile si doriti inscrierea in portanul de promovare turistica www.TourismGuide.ro Inscriete acum ! Formular de inscriere Clik aici... E-mail : sales@tourismguide.ro Pentru a venii in sprijinul echipei Tourism Guide de a dezvolta si promova impreuna cat mai eficient zona sau localitatea,puteti sa trimiteti informatiile/pozele la: admin@tourismguide.ro

Orasul Ineu este situat pe cursul mijlociu al vaii Crisului Alb, intre Muntii Zarandului si Codru Moma, la latitudinea de 46 grade 26 min. N si longitudinea de 21 grade 50 min. Orasul Ineul este situat la 3 km N fata de mamelonul vulcanic Mocrea, la poalele Dealului Viilor, sat de vacanta. Localitatea Ineu a fost prezentata prima oara in lucrarea Seyahatname a vestitului calator turc Evlia Celebi, care a vizitat-o in vara anului 1660.

Localitatea Ineu are 61 strazi, o suprafata totala de 11.662 ha, din care intravilan 923 ha, din care orasul Ineu - 685 ha, inclusiv cele 24 ha teren care au apartinut fostei Unitati Militare 12.14. si care au intrat in circuitul civil si proprietatea Consiliului Local Ineu, si agricol - 8645 ha, compus din teren arabil, pasuni, fanete si livezi.

Orasul Ineu are o populatie de 10.207 locuitori. Una din cauzele importante ale scaderii numarului de locuitori ai orasului Ineu este inregistrarea unui spor natural negativ, cat si a unui sold negativ al migratiei externe. O parte din pierdere a fost compensata printr-o migratie interna spre orasul Ineu din alte zone ale tarii.

Adevarata importanta o capata insa dupa 1541, odata cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom si cand, alaturi de Caransebes, Lugoj si Oradea, devine o veriga de aparare insemnata in centura vestica de aparare antiotomana a celor trei tari romane. In 1566, dupa o rezistenta eroica, este cucerita de otomani. In 1595, armatele ardelene cauta sa recucereasca campia Aradului.

Tocmai in timpul recuceririi Bucurestilor, a sosit vestea ca trupele ardelenesti au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomana a fost silita sa capituleze.

In anul 1599, mai precis in noiembrie, ca urmare a victoriei de la Selimbar, cetatea intra sub stapanirea lui Mihai Viteazul. Parcalabul trimis din Tara Romaneasca exercita jurisdictie in tot cuprinsul comitatului Zarand. In lupta, garnizoana Ineului participa la batalie alaturi de Mihai Viteazul. Peste cateva luni marele voievod trece prin aceste parti in drum spre Praga, pentru a duce tratative cu imparatul Rudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea transilvana impotriva domnitorului.

Dezvoltarea tehnicii militare, in special a artileriei, reclama constructia cetatii potrivit noilor conditii de lupta. De aceea, incepand cu anul 1645, lucrarile se executa sub conducerea lui Gavril Haller, asa cum o arata placa asezata atunci pe poarta cetatii. Acesta studiase arhitectura militara in Italia si adopta solutii originale adecvate stilului Renasterii tarzii.

Cetatea se compunea de fapt din doua elemente. Primul, cetatea interioara cu doua nivele, existenta pana astazi, are forma de patrat, la colturi fiind strajuita de patru bastioane circulare etajate, care permiteau actiunea eficace a artileriei, inca vazandu-se urmele unor deschizaturi adaptate pentru gurile de foc. Al doilea element situat in exterior, la o distanta de cateva sute de metri, forma braul de ziduri din piatra, tot in forma de patrat, cu bastioane la colturi. Din acestea nu ne-au ramas decat putine urme, intre care se remarca ramasitele bastionului dinspre Crisul Alb, situat in gradina scolii. Zidurile erau inconjurate din trei parti de santuri cu apa, pe cea de a patra latura curgand Crisul Alb. Cucerita in 1658 din nou de turci, fapt relatat pentru importanta lui si de Miron Costin, acestia o stapanesc pana la sfarsitul secolului, cand este cucerita de catre trupele habsburgice.

Dupa o scurta perioada de folosire de catre granicerii mureseni, cetatea este lasata in parasire, doar cea interioara fiind refacuta pe la 1870, in mare masura deformata. In aceasta perioada, Ineul devine un important centru economic, politic si cultural. Aici se afla o resedinta episcopala ortodoxa in secolul XVI – XVII. Tot aici era un puternic centru cultural romanesc, unde se pare ca se editau si carti. Pana in mijlocul secolului al XVIII-lea aici exista o biserica, probabil edificata din lemn, in care exista un potir cu initialele M KO (probabil Matei Corvin), donatorul si protectorul cu chipul lui in armura medievala sculptat pe potir si chipul Mantuitorului pe cruce.