Istoria Orasului Marghita | Istorie Istoric Marghita | Date cronologice Marghita

Dupa trecerea invaziei, oamenii s-au intors in vechiul loc, unde si-au refacut casele arse si au inceput sa se ocupe cu agricultura si pastoritul. Se spune ca pe atunci imprejurimile Barcaului erau pline cu campuri de margarete. Documente vechi spun ca numele asezarii a avut, de-a lungul vremii, trei variante: Marghiureta, Margitfalva si Marghita. Tot trei sunt legendele care povestesc originea acestor nume. Una zice ca ele vin de la campurile de margarete, in timp ce alta sustine ca localitatea, aflandu-se vremelnic pe domeniul fiicei unui rege maghiar, numita Margit, a luat numele acesteia. Unii istorici sustin ca numele orasului Marghita provine de la o mica bisericuta cu hramul Sfintei Margareta, care ar fi existat pe aceste meleaguri cu cateva secole in urma.

In secolul XIV, Marghita devine centru de mosie feudala maghiara si o gasim atestata documentar in 1332 sub numele de Margitfalva. In anul 1376, regele Ludovic cel Mare al Ungariei acorda Marghitei dreptul de a tine targuri, ceea ce face ca localitatea sa cunoasca o dezvoltare economica, devenind un important targ. Vreme de cateva sute de ani, localitatea s-a aflat in proprietate regala maghiara sau a unor familii nobiliare. In timpul feudalismului, in aceasta zona au loc unele framantari sociale, cum au fost cele din anii 1467 si 1514.

La inceputul secolului XVI, ostile otomane se revarsa spre centrul Europei, cucerind Belgradul in 1521. Dupa infrangerea ungurilor la Mohacs, in 1526, regatul maghiar devine pasalac turcesc, situatie in care ajunge si Bihorul. Localitatea ramane un important centru agricol si comercial. In anii 1710 si 1739 ciuma loveste Marghita, decimand populatia.

O data cu slabirea puterii turcesti, Marghita trece sub stapanirea Imperiului Austro-Ungar.Un mare incendiu a distrus aproape jumatate din localitate. Anul revolutionar 1848 a fost marcat si la Marghita de puternice framantari sociale ale populatiei locale. Desi infranta, revolutia a avut urmari importante pentru Marghita. Iobagia a fost desfiintata. Acest lucru a dus la transformari esentiale in viata economica si sociala a localitatii. Creste numarul manufacturilor si se diversifica productia, iar targurile se tin saptamanal. Ziua de vineri a fost stabilita atunci drept zi de piata. In anul 1852, Marghita ajunge domeniu al Abatiei de Molk din Austria, care construieste aici un castel impunator. Noul proprietar a favorizat dezvoltarea localitatii, amplificand viticultura, cultura cerealelor si pomilor fructiferi.

Dupa terminarea primul razboi mondial, odata cu Unirea de la 1 Decembrie 1918, cand Transilvania s-a alipit tarii mama, Tara Crisurilor, inclusiv Marghita, ajunge parte integranta din Romania Mare. In secolului XX, localitatea Marghita cunoaste o intensa dezvoltare a mestesugurilor. O data cu aceasta dezvoltare apar ateliere de cizmarie, croitorie, tamplarie, ceramica.

Perioada interbelica, 1918-1940, Marghita se consolideaza ca centru comercial si de productie. In anii 1920, localitatea numara aproximativ 7.000 de locuitori romani, maghiari si evrei. Marghita era cunoscuta mai ales prin targurile care se organizau saptamanal. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Dictatul de la Viena din august 1940 aduce Marghita sub ocupatie fascisto-horthysta. In perioada 1940-1944, circa 1.700 de evrei au fost deportati in lagarele de concentrare naziste. La 20 octombrie 1944, in urma unor lupte grele, Marghita a fost eliberata de trupele romane si sovietice si a revenit in teritoriul Romaniei.

Dupa marea revolutia din anul 1989, care a dus la prabusirea regimului comunist, a inceput procesul de privatizare, s-au inapoiat pamanturile. S-au infiintat mai multe societati comerciale private. Multi oameni si-au deschis propria afacere. Partidele politice democratice, interzise de comunisti timp de cinci decenii, isi fac din nou simtita prezenta.