Istoricul orasului Codlea | Cazare in Codlea | Date istorice despre Codlea | Date cronologice

Se presupune ca asezarea Codlea a fost fondata de colonisti germani in perioada in care Ordinul Teutonilor mai activa in Tara Barsei. Localitatea a fost conceputa, ca toate comunele din Tara Barsei, ca sat cu o singura strada, al carui centru era reprezentat de o piata cu o biserica. Intr-un document, emis la 19 noiembrie 1377 in Altsohl, localitatea este mentionata pentru prima data ca Cidinis. Regele Ludovic I emite prin acest document dispozitii pentru districtul Brasovului, privind uniunea orasului Brasov cu, comunele sasesti din imprejurimi, achitarea impozitelor catre rege, raporturile cu functionarii numiti de rege. In acest context, Zeiden (Codlea) este mentionata pe al cincelea loc intre comunele Tarii Barsei. Zeidner Turmknopfschrift, realizata in 1794 de Georg Draudt, numeste ca prima data, legata de acest loc, anul 1335, cand tatarii au distrus Codlea. Pe hotarul Codlei exista nume de campuri ca Toindorf sau Arlsdorf, probabil nume ale unor sate, distruse de mongoli la sfarsitul secolului 13 sau inceputul secolului 14, ale caror pamanturi au revenit in cele din urma Codlei.
Codlea reprezenta in Evul Mediu unul din cele 5 scaune de judecata din Tara Barsei, de care tinea si Vulcan si poate localitatile mentionate anterior si disparute.

Intr-un document al regelui Sigismund din 26 iunie 1387 este mentionat un Nicolaus de Zerden. Regele Sigismund s-a aflat in martie 1395 in Codlea, emitand de aici mai multe documente; intre altele a poruncit la 10 martie 1395 comunelor din Tara Barsei sa ajute la ridicarea zidurilor Brasovului. In documentele de la inceputul secolului 15, Codlea nu mai este numita villa -sat, cioppidum -targ.

Intre Brasov si Codlea a existat la inceput o concurenta pe baza economica pentru detinerea pozitiei dominante in Tara Barsei, care s-a sfarsit in favoarea Brasovului. Codlea ramane pana in secolul 20 alaturi de Feldioara , Rasnov si Prejmer targ cu drept propriu de judecata. In documentele istorice localitatea apare sub denumirea de Königlich Freier Markt Zeiden.

Primii clerici, atestati in Codlea, Jacobus si Johannes Glytsch, isi desfasoara aici activitatea pe la 1400. Un spital pentru boli contagioase este mentionat in 1413. Turcii pustiesc Codlea in 1421, 1432 si 1530. Conform cronistului Joseph Dück, codlenii incep construirea cetatii lor dupa invazia turcilor din 1432.

In timpul pastoririi preotului Lucas Weygander(1530-1554) se introduce in Codlea serviciul religios evanghelic; intreaga comunitate trece de la catolicism la evanghelism.

In 1599 Mihai Viteazul pustieste Codlea, la 20 septembrie 1600 o fac moldovenii. Biserica-cetate este cucerita prin viclenie si temporar o singura data. Intre 23-25 martie 1612 principele transilvan, Gabriel Bathori asediaza cetatea, aparata de codleni si 35 brasoveni. Abia dupa obtinerea promisiunii, ca aparatorii vor fi crutati, cetatea este predata principelui. Bathori nu si-a respectat insa cuvantul dat, a ocupat cetatea si a poruncit tragerea in teapa a brasovenilor la Ghimbav. Dupa imbatarea si macelarirea garnizoanei, codlenii isi recupereaza dupa cateva zile cetatea si se alatura luptei Brasovului impotriva principelui.

O procesiune cu ocazia lasatei-secului provoaca in 1628 un urias incendiu, care distruge Codlea cu exceptia cetatii si a Hintergasse, in 1635 ultima va fi distrusa tot de un incendiu. In anul 1658 turcii si tatarii ard toata asezarea, in timp ce locuitorii ei trebuie sa priveasca neputinciosi din cetate dezastrul. In 1660, 750 de persoane mor de ciuma. La 3 noiembrie 1685 cad prada unui incendiu si biserica si cetatea, numai clopotnita si o parte din Hintergasse si Mühlgasse sunt crutate. Abia reconstruita, biserica arde din nou la 16 iunie 1701, putand fi insa reacoperita cu tigle in cursul aceluiasi an.

In anul 1699 sunt mentionate in Kotla pentru prima data 23 de familii romanesti. Inceputurile cartierului romanesc pot fi gasite probabil in perioada de intemeiere a Codlei in secolul 13. Aceasta parte s-a constituit la sud-vest de asezarea saseasca, ca parte de sine-statatoare a localitatii, cu retea de strazi si piata proprie, treptat unindu-se cu partea saseasca.

Dupa intrarea Transilvaniei sub autoritatea Habsburgilor, conflictele armate au continuat. In 1690 trupe imperiale jefuiesc Codlea, in timpul razboiului curutilor din 1703-1711, Codlea este pradata atat de imperiali, cat si de curuti, la 16 ianuarie 1704 curutii o prada chiar de doua ori in aceeasi zi. La 13 aprilie 1704 colonelul imperial, Ferdinand von Grawen si armata sa de 800 de oameni ii inving pe cei 6000 de curuti, care stationau langa Codlea si care acum se retrag. Din mai-decembrie 1705 locuitorii din Ghimbav si Cristian sunt evacuati de curuti in Codlea.

Codlea are multe de suferit din cauza incendiilor din secolul 18 si prima jumatate a secolui 19: la 24 august 1713 ard 79 case(parti ale pietei, Hintergasse(str.Laterala), Weihergasse(str.Horea), si Belgergasse(str.Scheilor), la 10 iunie 1732 arde intreaga Marktgasse(str.Magurii), la 28 august 1733 ard 13 case de pe Langgasse(str.Lunga), la 29 noiembrie 1744 arde cartierul romanesc, la 3 octombrie 1749 arde in Hintergasse (strada Laterala) si pe Langgasse, la 1 mai 1785 sunt distruse 97 gospodarii, la 16 aprilie 1818 sunt distruse 120 gospodarii in Belgergasse(str.Scheilor), Weihergasse (str.Noua), Marktgasse(str.Magurii) si Schakerak, in august 1823 partea inferioara a Hintergasse (strada Laterala). In anul 1719 mor 188 persoane din Codlea de ciuma, in intreaga Tara a Barsei sunt 18741 victime ale acestei boli.

In cea de-a doua jumatate a secolului XVIII, comunitatea este apasata mai ales de recrutarile pentru armata imperiala. Intre 1761-1763 este amenajata Neugasse. La porunca imparatesei Maria Theresia este efectuata in 1778 prima numerotare a caselor, altele vor urma in 1785, 1802, 1829 si1890.

In timpul imparatului Iosif II (1780-1790) are loc colonizarea tiganilor in Codlea. Tiganii, care practicau mestesugul fieraritului au fost asezati in Weihergasse (strada Noua), precum si la Vulcanita intre Essig(str.Noua) si Neugasse, restul la iesirea in directia Fagaras, unde tigania va ramane pana in 1970.

La 7 iunie 1783 imparatul viziteaza in cadrul calatoriei sale prin Transilvania si Codlea. Cu acest prilej permite locuitorilor romani construirea unei biserici ortodoxe de piatra, alegand el insusi locul-biserica se afla si astazi pe locul de atunci.

Un conflict din cauza hotarului cu Vladeni, comuna invecinata, care dura din 1632 este solutionat in 1789 in defavoarea Codlei. De fapt este vorba de un conflict intre Codlea si puterea patriciatului din Brasov, avand in vedere ca Vladeni era o comuna supusa Brasovului.
Intre 1811-1837 este construita soseaua din Brasov, prin Codlea, Vladeni si Persani pana la Fagaras.In Codlea este constituita la porunca contelui sas o garda a cetatenilor, formata din patru companii sasesti; romanii alcatuiau un corp armat de voluntari. Aceste companii trebuiau sa presteze in mai multe locuri din Tara Barsei serviciu de garnizoana. La 19 martie 1849 are loc langa Codlea o confruntare intre generalul maghiar Bem si trupele austriece si ruse, ultimele trebuind sa se retraga inspre Brasov.

Ultimul mare incendiu din Codlea are loc la 14 octombrie 1852 si este cauzat de trupele incartiruite aici. Pompierii voluntari organizatie constituita in anul urmator vor preveni de aici inainte extinderea incendiilor .In 1870 este amenajata prima farmacie in Codlea , in 1873 este angajat un medic al comunei .

Dupa intrarea trupelor romane in Transilvania, in 1916, o parte din sasii din Codlea se refugiaza temporar in Harbachtal, Weinland si chiar si in Banat .

Viceprimarul Michael Königes, poetul taranilor, reuseste sa preintampine la trecerea trupelor romane prin Codlea incendii si jafuri. Din randul sasilor din Codlea au cazut sau au fost declarate disparute 101 persoane in timp ce 522 persoane s-au intors acasa . Dupa unirea Transilvaniei cu Romania, in anul 1918 au mai functionat numai temporar judecatori locali sasi . In anii ’20 ai secolului XX s-a inregistrat o miscare de nemultumire , care a dus la tensiuni si la sciziunea locuitorilor sasi ai Transilvaniei, din cauza impozitelor scolare, solicitate de Biserica Evanghelica pentru mentinerea scolilor germane. Dupa primul razboi mondial apar inca doua noi cartiere la marginea sudica a Codlei : unul pe malul drept al Vulcanitei , pe locul fostului targ de vite si la soseaua , care duce spre Brasov, iar celalalt intre Vulcanita, Sandgasse, Belgergasse inspre Campul Alb . Au mai aparut si parcele de construit, dupa ziduri, in prelungirea la Neugasse si la viitoarea Gärtnergasse. La a sasea numaratoare a caselor, in Codlea existau 1364 case.

Intre 1935-1938 Transilvania si Banatul sunt marcate de confruntarea politica intre moderata Volksgemeinschaft der Deutschen in Rumänien si radicala Deutsche Volkspartei . In 1936 se interzice tuturor angajatilor bisericii orice activitate politica : preoti si invatatori , care nu respecta interdictia sunt eliberati din functie pe un termen neprecizat intre acestia si preotul din Codlea, Leopold Priebisch .

In al doilea razboi mondial peste 400 de sasi din Codlea sunt incadrati in structuri ale Wehrmacht-ului si ale Waffen-SS . Ca membrii ai acestor structuri, precum si ca soldati ai Armatei Romane vor cadea 131 soldati, dintre care 41 sunt declarati disparuti. Preluarea puterii de catre comunisti a dus la sfarsitul pozitiei dominante, din punct de vedere politic si economic, a sasilor. Incepe pentru toti germanii din Romania un drum al suferintelor, care se va sfarsi abia cu emigrarea in Germania. La 13 ianuarie 1945, dar si dupa aceasta data, 500 tineri, barbati si femei sunt ridicati si deportati in URSS, pentru asa-zisa munca de reconstructie. Majoritatea codlenilor au fost internati in lagarele Parkomuna, Almasna, Nikanor si Makeewka in bazinul Don-ului . Pana in 1949 300 deportati s-au reintors in Codlea, circa 100 codleni au fost eliberati si trimisi in Germania, in timp ce aproximativ 100 persoane au murit din cauza subnutritiei si a muncii grele in timpul deportarii. Greu loviti au fost sasii din Codlea si de exproprierea totala a bunurilor lor: casa, gospodarie si pamant, prin reforma agrara din 23 martie 1945. Bunurile lor au fost impartite la 1565 romani din Codlea, precum si la colonisti din Schnakendorf, Törzburg si alte localitati. In cazul, in care nu erau aruncati in strada de noii proprietari, toata familia trebuia sa se mute in odaia din spate sau in odaia, in care se pregatea si prelucra aluatul. Deseori in convietuirea cu colonistii s-a ajuns la scandaluri si crime. Pentru a preintampina o eventuala rezistenta a sasilor din Codlea intre august-septembrie 1945 s-au operat arestari. Acesti sasi erau tinuti cate doua saptamani in lagare, de exemplu la Rasnov. Dupa 1945 taranii expropriati au fost nevoiti sa-si castige painea in fabrici.

O a doua lovitura a urmat prin nationalizarea unitatilor industriale si a atelierelor mai mari, a comertului si a sistemului bancar la 11 iunie 1948; florariile si gradinile din Codlea au fost expropriate abia in 1953.

Perioada de dupa al doilea razboi mondial a adus si pentru comunitatea saseasca din Codlea decaderea. Din cauza tulburarilor din timpul razboiului si a deportarii, multe familii au fost despartite. In 1950, 256 membrii ai comunitatii sasesti se aflau in strainatate. Incepand cu 1950 viata sasilor incepe sa se normalizeze treptat, chiar daca in alte conditii. In anii ’50 au loc primele reuniri de familii si astfel primele emigrari in Germania.

Prin decretul nr.5/1950, publicat in Monitorul Oficial nr.77 din 8 septembrie 1950, Codlea primeste dreptul de oras. Dupa cel de-al doilea razboi mondial este introdusa si numerotarea caselor in stilul de oras; in 1990 unele nume de strada, compromise ideologic, revin la vechea lor denumire. La 1 iulie 1951 s-a creat Spitalul Orasenesc cu 70 paturi si ulterior 155. Pana in 1852 el se gasea in piata, langa casa parohiala evanghelica.

La 8 mai 1952, 40 familii din Codlea (144 persoane ) sunt mutate in alte parti ale tarii. Aceasta masura s-a luat mai ales in cazul fabricantilor, a comerciantilor, a meseriasilor, a hangiilor, directorilor si agricultorilor. Pana in 1954 aceste familii au avut domiciliu fortat in Campulung-Muscel, Lugoj, Odorhei, Covasna, Sighisoara, Baaßen, Großschlatten, Miercurea-Ciuc, Elisabethstadt si Brasov.

In 1954 fostii proprietari sasi si-au primit casele expropriate inapoi, iar locuitorilor romani li s-au repartizat noi locuri pentru gospodarii. La marginea nord-vestica a Codlei, sub Steilau se formeaza un nou cartier romanesc Infratirea. Se creeaza noi strazi pe Campul Alb, se deschid santiere in prelungirea la Belgergasse. In total 350 tarani romani pot construi blocuri noi. Proprietarii sasi sunt nevoiti sa-si rearanjeze gospodariile, in parte prost administrate.

Datorita industrializarii fortate si colonizarii planificate a populatiei romanesti, mai ales din Moldova si Muntenia, aparitia si configuratia etnica a Codlei s-a modificat in urmatoarele decenii .

Se construiesc noi cartiere. Primele patru blocuri, cu 40 locuinte pentru muncitorii uzinei Colorom s-au ridcat intre 1955-1958 pe Campul Alb. In 1960 s-au amenajat pe Friedhofsgasse, prelungita spre nord-vest, 41 locuinte de serviciu pentru angajatii Consiliului Orasenesc si ai Sfatului Popular Raional . Din 1962-1982 cartierul Colorom, la marginea sud- vestica a orasului, la soseaua spre Brasov este construit in mai multe etape . Tigania, veche de 200 de ani cu cele circa 50 de blocuri de la iesirea nordica inspre Sibiu este demolata intre 1960-1970, noul cartier al tiganilor formandu-se la marginea sud-vestica a orasului. In locul fostei tiganii a aparut intre 1969-1975 cartierul Codlea Nord. In perioada 1974-1980 se construieste in locul fostelor gradini ale sasilor de pe Langgasse, cartierul 9 Mai, unde se afla si Spitalul Orasenesc, cu 240 paturi, construit intre 1979-1982. Intre 1978-1985 se construieste intre Marktgasse si strada Stefan ?Ludwig-Roth, pe fosta proprietate a parohiei evanghelice, pe terenurile destinate gradinaritului, cartierul Magura cu 1100 de locuinte de bloc. Cel mai recent cartier s-a construit intre anii 1986-1989 pe Campul Alb intre noua primarie si uzina Colorom. Aici au disparut in cadrul sistematizarii si o serie de case sasesti. Emigrarea sasilor, determinata de reducerea permanenta a libertatilor politice si de mizeria economica a regimului Ceausescu a dus in anii '70 si mai ales '80 la dorinta crescanda a emigrarii in Germania si astfel la slabirea continua a comunitatii sasesti. Dupa rasturnarea dictatorului in timpul revolutiei din decembrie 1989, a urmat in 1990 exodul in masa al sasilor din Codlea; 1081 din cei 2169 sasi evanghelici isi parasesc locul natal. Emigrarea sasilor a continuat si in anii urmatori desi nu in aceasta dimensiune. Totusi in Codlea a ramas o comunitate saseasca importanta; la sfarsitul anilor '90 ea reprezentand din punct de vedere al marimii, cea de-a cincea parohie dupa Sibiu, Brasov, Bucuresti si Medias. Ea este condusa din iulie 1990 de preotul Heinz Georg Schwarz si numara la 1 ianuarie 2000 inca 501 membrii.