Inceputurile invatamantului
in Caransebes sunt puse in legatura cu viata religioasa din
secolul al XIII-lea. Pe langa bisericile ortodoxe si pe langa manastirile franciscane
se organizeaza scoli romanesti, respectiv latinesti. Din aceasta perioada dateaza
Octoihul de la Caransebes.
In secolul al XVI-lea (1560-1582), in Caransebes a functionat
o scoala romano-catolica. Aici au fost dascali de dascalie
Stefan Herce si Efrem Zacan, colaboratori la traducerea Paliei de la
Orastie (1582). In jurul anilor 1550 exista si o scoala in limba latina.
Scoala romaneasca de la Caransebes
dobandise un binemeritat renume, incat principesa Susana Lorantffy, vaduva lui
Gheorghe Rakoczi I, intemeiaza, in anul 1657, o scoala romaneasca la Fagaras
dupa modelul celor din Caransebes si Lugoj, cerand dascalilor
de dascalie sa stie foarte bine a scrie si a vorbi romaneste, sa-i
invete pe scolari alfabetul romanesc si cantatul dupa obiceiul bisericilor din
Caransebes si Lugoj.
Din anul 1566, exista doua documente
care vorbesc despre scolile din Caransebes, primul, din 6 mai,
al regelui Ioan II, iar cel de-al doilea, din 15 iunie, este un raport al nobililor
caransebeseni. In chiliile manastirii Sfantul Gheorghe, activa
o scoala gramaticeasca, sustinuta de episcopul Partenie. In perioada 1658-1685,
functiona in Caransebes, Scoala romana gramaticeasca de stat,
sub indrumarea nobilului roman Mihail Halici-tatal.
Banul roman al Caransebesului si Lugojului, Acatiu Barcsai,
tipareste, la 1648, Catehismul, cel dintai manual scris cu litere latine, tradus
de primul roman care si-a facut studiile la Roma, George Buitul.
Mostenirea culturala a celor doi Halici, tatal si fiul, este reprezentata, printre
altele, de Psaltirea calvino-romana, versificata de Halici - tatal pentru nevoile
invatamantului si Dictionarium valachico-latinum (Anonimus caransebesiensis),
primul dictionar bilingv cu romana ca limba de baza scris cu litere latine,
in jurul anului 1700, de Halici-fiul (1643-1712).
In limba latina si-a tiparit cartile
si Gavril Ivul (1619-678), teolog si filozof de talie europeana, carti considerate
ca primele lucrari filozofice romanesti.
In imediata apropiere, la Iaz, dascalul Gheorghe copiaza, in 1668, un liturghier
romanesc cu caractere latine.
Printr-o hotarare din 1675, mitropolitul Sava Brancovici stabileste ca invatamantul
trebuie sa se realizeze neaparat in limba romana.
In secolul al XVIII-lea, traditia
scolii caransebesene se imbogateste odata cu trecerea Banatului sub stapanirea
austriaca (1718).
Pana in 1741, functioneaza Scoala granicereasca, care pregatea generatia de
invatatori si preoti in spiritul traditiilor romanesti si ortodoxe. Intr-o relatare
din 1748 a dascalului din Iaz, Lazar Popoviciu, acesta face referire la gimnaziul
din Caransebes.
In 1779, este atestata aici o scoala granicereasca in limba germana.
Dupa includerea Caransebesului
in Regimentul de granita valaho-ilir, aici functioneaza Scoala granicereasca
triviala, care pregatea subofiteri pentru granita militara banateana. Infiintarea
Regimentului de granita a contribuit la organizarea invatamantului in Caransebes
si in zona. In fiecare comuna granicereasca functiona o scoala national-granicereasca
cu doua clase si cu limba de predare romana – in total au fost 82 de scoli;
la sediile de companii a functionat cate o scoala cu trei clase si cu limba
de predare germana; la sediul regimentului functionau: o scoala capitala, cu
patru clase si limba de predare germana, scoala de ofiteri si subofiteri cunoscuta
sub numele de scoala matematica, apoi regimentara, o scoala de fete si o gradinita.
In secolul al XIX-lea, invatamantul
din Caransebes cunoaste forme superioare de organizare si va
contribui la formarea unei elite a intelectualilor luptatori pentru drepturile
si libertatile romanilor banateni.
In 1811, este atestata Scoala normala - matematica destinata pregatirii subofiterilor,
in 1820 se organizeaza, din initiativa lui Ioan Tomici, primul curs preparandial,
iar in 1830, Constantin Diaconovici Loga este numit director al scolilor nationale
de pe raza regimentului de granita.
Invatamantul teologic al Bisericii
Ortodoxe Romane din Banat isi are inceputul in perioade indepartate,
pentru ca, in anul 1822, sa fie intemeiata Scoala Clericala din Varset, cu predare
si in limba romana, care este transferata in 1865 la Caransebes
de catre episcopul Ioan Popasu si devine Institutul Teologic Diecezan.
In anul 1869, se aproba statutele
Reuniunii invatatorilor greco-ortodocsi romani din dieceza Caransebesului,
care a functionat pana in preajma Primului Razboi Mondial; in perioada interbelica
se va reorganiza sub numele Asociatia invatatorilor.
La initiativa lui Ioan Popasu, in 1876, ia fiinta Institutul pedagogic diecezan,
al carui director va deveni - din 1877 - eminentul pedagog Stefan Velovan si
care, din 1894, se va numi Scoala Normala de Stat.
La 13 septembrie 1886, ia fiinta
Scoala industriala de ucenici din Caransebes, prin care se
pun bazele invatamantului profesional modern, fiind pregatiti lucratori pentru
industria lemnului. Tot in acea perioada, Vasile Mandrean, profesor la Scoala
civila din Caransebes, tipareste, la Lugoj, manualul Gramatica
romana in scolile elementare, considerat printre cele mai bune manuale din epoca.
In 1897, apare la Caransebes,
in colectia Biblioteca noastra, o culegere din creatia lui
George Cosbuc, prima culegere din Transilvania a operei acestuia. In 1898, se
infiinteaza Scoala de aplicatie de pe langa Institutul pedagogic diecezan. In
anul 1900, se da in folosinta localul Scolii civile de stat.
Inceputul secolului al XX-lea
gaseste invatamantul din Caransebes intr-un proces de diversificare,
in oras functionand o scoala civila de stat pentru baieti si fete, o scoala
primara de stat mixta, o gradinita de copii si scoala primara confesionala greco-ortodoxa
de pe langa cele doua institute diecezane.
Incepand cu anul 1873, generalul
Traian Doda se va afla in frontul luptei politice pentru liceu in limba romana
la Caransebes, dar de-abia in 1907 autoritatile maghiare dispun
infiintarea gimnaziului cu 8 clase, cu predarea in limba maghiara, cheltuielile
anului scolar 1907-1908 fiind suportate din fondul graniceresc.
El devine, in 1919, liceu romanesc si poarta numele lui Traian Doda, drept recunostinta.
In perioada interbelica, cele
trei mari institutii din Caransebes: Scoala Normala, Liceul
Traian Doda si Institutul Teologic, au contribuit la formarea unei pleiade de
intelectuali de notorietate nationala si europeana. Restructurarile invatamantului,
uneori haotice si distructive, de dupa 1948, nu au diminuat traditia scolilor
din Caransebes; ele si-au mentinut prestigiul si au contribuit
plenar la emanciparea sociala si spirituala a Caransebesului.
Raspunzand dezvoltarii economice
a orasului Caransebes, sunt infiintate mai multe unitati scolare
de pregatire profesionala a elevilor, liceele industriale cu profil mecanic
si de prelucrare a lemnului, ca si o scoala de soferi.
In 1958 este infiintata Scoala de muzica si arte plastice, ca o recunoastere
a trecutului artistic si cultural al orasului.
Din 1993, Scoala Teologica a fost integrata in reteaua invatamantului de stat,
devenind Seminarul Teologic Liceal Ioan Popasu.
In procesul reformei invatamantului
romanesc, al sincronizarii sale cu elementele performante ale invatamantului
european, scoala caransebeseana si profesorii sai isi pot aduce o reala si insemnata
contributie.