castelul corvinilor

Castelul Corvinilor a fost ridicat in secolul al XIV-lea si reprezinta una din cele mai frumoase si bine conservate constructii din epoca medievala mari fiind cea mai vestita proprietate ale lui Iancu de Hunedoara impresionand prin prezenta sa ce domina orasul Hunedoara.

De-a lungul timpului, castelul a fost modificat de mai multe ori, dar nu si-a pierdut din farmecul dat de imbinarea cu succes a elementelor gotice cu cele baroce si renascentiste.
Aflata la inceput in posesia familiei de Anjou, fortificatia initiala va intra in proprietatea familiei Corvin in anul 1409, printr-o donatie facuta de Sigismund de Luxemburg cneazului Voicu. Fiul acestuia, Ianucu de Hunedoara va extinde constructia, castelul devenind astfel o fortareata cu sapte turnuri de aparare.

Tot din vremea acestuia dateaza si Capela, Sala Dietei si Sala Cavalerilor. Constructia este finalizata pe vremea lui Matei Corvin, cand localului in este adaugata latura de nord a castelului.
Familia Corvinestilor a avut in stapanire castelul pana in anul 1508, dupa care pana in secolul al XVIII-lea, acesta va avea nu mai putin de 22 de proprietari.

Iancu de Hunedoara a fost cel care i-a oprit pe turci la Belgrad, din avantul lor spre Europa, prin statele balcanice, dupa cucerirea Constantinopolului in 1456. Nu este cunoscut faptul, printr-o decizie a Vaticanului, si azi mai bat clopotele in bisericile catolice, la miez de zi, in cinstea acelei victorii.
Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti.

Castelul Corvinilor are un farmec aparte datorat stilurilor de constructie diverse, a prezentei unor inovatii in plan militar , precum si a vietii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani. Aceasta constructie a suferit de-a lungul timpului numeroase modificari devenind in timpul lui Iancu o somptuoasa locuinta nu numai un punct strategic.

Castelul Corvinilor dispune de 42 de incaperi, doua terase, doua poduri si o suprafata construita de 7000 metri patrati.
Accesul in interiorul castelului se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti, lasand in urma curtea husanilor si nisa ce adaposteste statuia Sfantul Ioan de Nepomuk, protectorul podurilor si al trecerilor peste apa. De aici poti admira Turnul nou de poarta, de forma rectangulara, ce impresioneaza prin masivitate.

Tot de aici se ajunge, cu usurinta, in inchisoarea castelului Corvinilor, care pastreaza o usa mare de lemn unde se spune ca ar fi fost gazduit pentru o vreme chiar Vlad Tepes. Pe partea stanga, chiar la iesirea din Turnul nou de poarta, se afla Loggia Matia la etajul careia se mai pastreaza unica pictura laica in fresca din perioada Renasterii precum si Camera de Aur, in care se adaposteste expozitia Obiecte din colectiile Muzeului Castelului Corvinilor Hunedoara . Initial tematica expozitiilor din muzeu s-a concentrat pe perioada medievala, insa in scurt timp, paleta tematica s-a extins, punandu-se bazele colectiilor de arheologie, etnografie, arta decorativa si carte veche.

La primul nivel al Turnului nou se afla Camera Domnitelor unde se poate vedea un set de mobilier apartinand secolului al XIX- lea, stilului electric, compus dintr-o masa, servanta, dulap. Traversand Scara spirala dam de Sala Dietei construita in stil gotic tarziu. La iesire, scara din piatra conduce la etajul Turnului Capistrano. Prin partea dreapta se poate urca la al doilea etaj al Palatului sudic in camerele folosite in secolul al XVIII- lea ca si birouri pentru Administratia minelor de fier din Muntii Poiana Rusca.

In curte, pe langa fantana, se mai poate vizita terasa de artilerie, usor modificata in secolul al XIX-lea de unde se deschide o impresionanta priveliste spre groapa ursilor, Palatul Nordic, capela si curtea fantanii.

Ultimul obiectiv, Sala Cavalerilor, una din cele mai interesante spatii laice din Transilvania secolului al XV-lea, este la latura vestica a castelului Corvinilor la parterul Palatului Mare fiind impartita in doua sectoare de un sir de coloane octogonale. Functionalitatea acestei sali era aceea de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru nobili, dupa model germanic.

Printre oaspetii de seama ai castelului, (fiind ostatici), au fost Gheorghe Doja si Vlad Tepes. Primul dintre ei, Gheorghe Doja, conducatorul Rascoalei de la 1514, a fost prins dupa ce armata sa, alcatuita din tarani iobagi, a fost invinsa de Ioan Zapolya, comandantul cetatii din Timisoara. Pana sa fie dus la Timisoara, unde avea sa fie incoronat; cu o coroana de fier incins, Doja, a fost inchis in temnita castelului, aflata chiar langa intrarea in curtea interioara a cetatii corviniste.

In aceeasi temnita avea sa fie inchis si Vlad Tepes, ca urmare a scrisorilor pe care el le-ar fi trimis sultanului, tradand cauza crestina, condusa la acea vreme, de insusi regele Matei Corvin. Povestea este una teribil de incurcata, unii istorici sustinand ca, de fapt, scrisorile erau false si au fost confectionate la ordinul lui Matei Corvin, care cheltuise pentru el insusi banii pe care crestinatatea Europei ii stransese in vederea alcatuirii unei ostiri de mercenari cu care sa fie oprit tavalugul otoman.

Spun aceiasi istorici care sustin nevinovatia domnitorului roman ca s-ar fi intentionat , judecarea lui in Sala Dietei, dar era foarte greu sa aduni toti membrii Dietei la Castelul Corvinilor si, in plus, chiar daca ar fi fost stransi, ei nu aveau rangurile nobiliare suficient de mari ca sa le permita sa judece un print de talia lui Vlad Tepes. Deasemeana interesanta este ideea ca Vlad Tepes, ingrozit ca ar putea fi judecat in Sala Dietei, a cam luat-o razna. Tot ce se poate, pentru ca, vizavi de temnita, se afla asa-zisa groapa a coaselor.

Din nou intram pe taramul legendelor pentru a consemna ca vinovatii erau judecati in Sala Dietei si, dupa pronuntarea sentintei, care de obicei era una de executare, erau chemati in fata instantei. In drumul sau spre jurati, calca, inevitabil, pe o lespede rabatabila si, cu un vaier prelung si totodata sfasietor, condamnatul cadea, de la aproximativ 8-10 metri in groapa coaselor, unde un sistem mecanic, pe baza de scripeti, punea in miscare coasele care-l sfartecau pe condamnatul la moarte.

Un alt loc de groaza era groapa a leilor, nu erau lei, dar erau ursi sau lupi flamanzi, gata sa-i sfasie pe cei trimisi la moarte. Ceia ce este ciudat este ca gropa animalelor se afla chiar sub fereastra Camerei Domnitelor, la radacina Turnului Buzduganului.

* Legenda Turnului Capistrano

Legenda acestui turn este una din cele mai interesante: nu se stie daca Ioan de Capistrano l-a locuit vreodata, dar, de numit, asa se numeste. Este vorba de un turn scund, tesit, situat la imbinarea dintre castel si coridorul ce duce spre Turnul Neboisa. Turnul Capistrano gazduieste o camera rotunda, austera, mai mult mica decat mare, ceva in genul unei chilii.
A fost tot timpul locuita, in acele timpuri, de capelanul castelului. Situata la nivelul plafonului Salii Dietei, legenda spune ca ultimul locatar a fost surprins spionand, printr-o gaura facuta in zid, tot ce se petrecea in Sala Dietei. Urmarea a fost ca in zidul camerei, gros cam de-o jumatate de metru, a fost sapata o firida si in acea firida a fost zidit de viu calugarul spion. Ca este adevarata sau nu, greu de spus.