Cornu Istoria Orasului | Istorie Istoric Cornu | Cornu Date cronologice

E dificil de reconstituit viata cotidiana a cornenilor, dinainte de secolele XV - XVI. Mai mult decat probabil, Cornu a fost in acea epoca un sat mic, neinsemnat. El ii va fi atras pe unii domnitori nu atat ca sprijin pentru dobandirea sau mentinerea tronului, cat mai degraba pentru interese economice. A fost pentru Cornu un neajuns, dar si o sansa, satul pastrandu-si inca din timpurile acelea indepartate statutal mostenesc, o frumusete inefabila, care i-a atras pe toti cei care l-au cunoscut.

Cele mai alese si mai interesante marturii asupra trecutului acestui sat dateaza din perioada feudalismului timpuriu si, cu precadere, din epoca constituirii si consolidarii statelor romanesti. De altfel este de remarcat ca prima atestare documentara a satului Cornu dateaza tocmai de la inceputul secolului al XVI-lea, intr-un document emis de domnitorul Neagoe Basarab.

Astfel, in hrisovul din 23 iulie 1514, este amintita mosia Cornu intr-un context deosebit de graitor pentru situatia satului si pentru raporturile socio-economice care stapaneau pe atunci societatea noastra.
Dupa aceasta data, numarul documentelor referitoare la satul Cornu sporeste, oferindu-ne informatii si sugestii pentru a intelege si a urmari evolutia obstii satesti in acest rastimp istoric.

Ele atesta existenta in Cornu a unei obsti in forma ei cunoscuta si din alte locuri, avand in frunte Sfatul oamenilor buni si batrani. Obstea era principala forma de organizare pe care a imbracat-o odinioara viata locuitorilor din Cornu - agricultori, pastori, pietrari, dogari, iar mai apoi chirigii si zidari. Ea a dainuit vreme indelungata si a traversat etape de dezvoltare. Ca peste tot, aparitia ei s-a datorat destramarii relatiilor gentilice si nasterii celor feudale. Astfel, germenii proprietarii private si contradictiile din sanul societatii gentilice slabind, au dus treptat la inlocuirea legaturilor de rudenie cu principiul vecinatatii si al teritoriului comun.

Era perioada cand intreaga gospodarie a membrilor trecea treptat in proprietate privata. Numai pasunea, apele si padurea continuau a fi comune. La randul ei, autoconducera a jucat un rol insemnat in cadrul obstii satesti. Obstea avea obligata sa-i urmareasca pe raufacatori, sa-i oblige sa plateasca amenzi pentru delictele savarsite pe teritoriul sau. Era institutia care aducea importante avantaje membrilor comunitatii.

Institutie sateasca veche, obstea a constituit un element trainic pentru unitatea si apararea membrilor sai, care, asa cum am mai mentionat, inca mai stapaneau in devalmasie izlazurile, padurile si apele. Caracterul de institute colectiva se manifesta si printr-o conducere in comun a muncii.