Cercetarile arheologice au demonstrat ca teritoriul
orasului Vaslui a fost locuit din cele mai vechi timpuri,
inca din comuna primitiva. Materialele descoperite atesta prezenta unei populatii
stabile incepand din neolitic pana in epoca migratiilor.
Popularea zonei in feudalism s-a facut in functie
de conditiile istorice, precum si de terenurile agricole, sursele de apa si
caile de comunicatie. Loc de popas si adapost pe drumul comercial dintre Halici
si Dunare, care facea legatura dintre cetatile de pe tarmul
Marii Negre si cele de la Marea Baltica, unul dintre cele mai vechi targuri
din Moldova, dar si una din asezarile medievale de seama
ale Moldovei, alaturi de Suceava, Roman sau Siret. Targul Vasluiului
isi afirma importanta atat pe taramul comercial, cat si pe acela politic si
strategic.
Incepand cu sec. XIV-lea aceasta
asezare face parte din categoria targurilor cu o populatie care a variat foarte
mult de-a lungul secolelor. Astfel in sec. XV-lea targul de pe Vaslui
a ajuns de prim rang, cu o populatie ce se apropia de cea a Iasului.
Vaslui este atestat
documentar din anul 1375, iar in anul 1470 a devenit resedinta domneasca a lui
Stefan cel Mare, importanta sa creste considerabil din anul 1490, cand Stefan
cel Mare ii acorda mari privilegii, reconstruieste Curtea Domneasca
si construieste in amintirea bataliei de la Podul Inalt, spre
vesnica amintire, o frumoasa biserica. Un hrisov de la 1491 ilustreaza pretuirea
de care s-a bucurat Vasluiul in timpul domniei sale, numit
de el targul nostru, cand domnitorul daruieste Vasluiului
17 sate. In pamantul de margine au fost saditi atunci zece stejari si un frasin,
in trunchiurile carora, mai tarziu, mesteri priceputi au incrustat insemnul
Moldovei - capul de bour.
Dupa moartea marelui voievod,
orasul Vaslui decade. Curtea Domneasca se
ruineaza, populatia lupta pentru pastrarea privilegiilor. Targul Vasluiului
ramane o asezare linistita, peste care au trecut hoardele tatare si
turcii, distrusa si apoi renascuta, nu la faima de odinioara de care amintesc
documentele.
Indeletnicirile care le-au adus
faima pe vremuri vasluienilor au fost albinaritul si pescuitul. Doua scrisori
catre negustorii din Brasov, una datata 1641, alta 1650, amintesc despre mierea,
ceara si pestele ce erau la mare cautare in tinutul de peste munti. Oamenii
acestor pamanturi ale Moldovei, numai deal si vale, au fost
si sunt si astazi, iscusiti cioplitori in piatra, tesatori, fierari.
In 1939 abia, asa cum apare entuziast
intr-o publicatie a vremii, Gazeta Vasluiului, apare un inceput
de industrie, prin construirea unei topitorii de canepa.
Dezvoltarea Vasluiului
ia amploare cu adevarat in anul 1968, cand orasul devine capitala judetului
Vaslui. In 10 ani populatia creste de la 19.820 la 45.000 de locuitori
in 1978, astfel ca in anul 1979, Vasluiul capata statutul de
minicipiu. Astazi este un insemnat centru social-economic in
aceasta parte a Moldovei -industria constructoare de masini - ventilatoare si
reductoare, suruburi, industria chimica - fire poliesterice, industria materialelor
de constructii, lemnului, textila si a confectiilor, alimentara etc.
Vasile Alecsandri il face cunoscut
in literatura romaneasca prin foarte populara poezie Penes Curcanul.
