Antarctida consta dintr-o intindere
de uscat impreuna cu marile inconjuratoare si numeroasele insule. Granita regiunii
este uneori considerata Cercul Polar de Sud, dar granita geografica este convergenta
antarctica unde apa rece care se deplaseaza spre nord dinspre Antarctida se
scufunda sub apa mai calda, care se deplaseaza spre sud. Aceasta fasie este
lata de 30-50 km si este situata la aproximativ 50? latitudine sudica in
Oceanul Atlantic si intre 55? si 63? latitudine sudica in Oceanul Pacific.
Antarctica
Continentul este circular, cu exceptia intrarilor Marii Weddel si a Marii Ross,
si a Peninsulei Antarctice care iese in afara spre America de Sud. Polul Sud
este in mijlocul continentului care are o suprafata totala de 13,8 milioane
km2, mult mai mare decat a Europei. Este o intindere de uscat extrem de izolata,
la aproape 1.000 km de America de Sud, 2.700 km de Australia si 4.000 km de
Africa.
Clima
Antarctida are o clima mult mai aspra decat Regiunea Arctica, deoarece este
o intindere de uscat si nu un ocean. Contine terenuri foarte inalte si este
inconjurata de mari inghetate, ceea ce impiedica incalzirea dinspre apa. Temperaturile
podisului din interior pot fi de -30?C vara si sunt adesea sub -50?C
iarna. Centrul de cercetare rus Vostok a inregistrat o temperatura de -88?C.
Clima este mai blanda de-a lungul coastei, dar tot sub temperatura de inghet
vara si de aproximativ -20?C iarna. Aerul rece creeaza o expansiune puternica
de presiune inalta, una dintre cele mai importante particularitati atmosferice
din lume. Vantul sufla dinspre continent cu 300 km/h, dar 80 km/h este viteza
obisnuita, introducand un factor de racire prin vant. Viscolele sunt frecvente,
cantitatea totala de ninsoare este totusi mica, deoarece aerul este atat de
rece incat nu poate sa tina multa umezeala. Precipitatiile totalizeaza doar
5 cm pe an, exact ca si in deserturile fierbinti ale lumii. Deoarece putina
zapada se topeste vreodata, aceasta se acumuleaza de mii de ani.
Relieful
Gheata acopera 95% din suprafata de uscat - grosimea sa medie fiind de 2.450
m cu un maxim de 4.500 m. Restul de 5% sunt varfurile iesite in afara ale lanturilor
muntoase si cateva vai uscate, numite oaze, de-a lungul coastei. O mare parte
a Antarctidei este un podis de peste 3.000m, dar exista si lanturi muntoase
imense. Lantul Muntos Transantarctic se intinde din Victoria Land pana in Coast
Land si are varfuri ce se inalta pana la 4.500m. Muntii Ellesworth contin Masivul
Vinson 5.140m, cel mai inalt varf din Antarctida. Un vulcan, Muntele Erebus
de pe insula Ross mai este activ. Peninsula Antarctica contine podisuri cu varfuri
acoperite cu gheata si fiorduri minunate. Peninsula este legata de Tierra del
Fuego prin Creasta Scotia subacvatica pe care sunt Insulele Shetland de Sud,
South Orkney si South Sandwich.
Mari inghetate
Marea este acoperita pe alocuri cu gheta care este apa sarata inghetata. Ghetarii
de pe mare sunt miscati de vanturi si de valuri, iar vara se deschid drumuri
pe apa. Se pot forma aisberguri imense, cu varful turtit, lungi de pana la 100
km si inalte de 50 m. Iarna ghetarii dubleaza marimea continentului.
Fauna
Singurele animale terestre sunt insecte minuscule si capuse, dar viata este
bogata in jurul marginilor. Oceanele contin multe animale marine mici, in special
crevete mici - principala sursa de hrana pentru multe vietati mai mari, deja
pescuite pentru comert de Japonia si alte tari. Molustele, spongierii si echinoidele
sunt raspandite si exista multe foci si balene. Pinguinii imperiali sunt singurele
pasari care ierneaza la tarm, desi multe altele, inclusiv pescarusii si petrelii,
zboara la tarm vara, pentru a se inmulti.
Omul si Antarctida
Oamenii au fost atrasi in zona la inceput ca vanatori, in cautare de pesti si
balene, iar mai apoi ca exploratori. Pescuitul, vanatoarea de balene si cea
de foci continua, si mai au loc unele explorari. In prezent se efectueaza in
multe parti ale Antarctidei cercetari stintifice, inclusiv cercetari, inclusiv
cercetari ale stratului de ozon. Sapte tari implicate in cercetari- Norvegia,
Australia, Franta, Noua Zeelanda, Chile, Marea Britanie si Argentina - revendica
sectoare de teren ce radiaza din Polul Sud. Cele 12 natiuni care au intretinut
statii de cercetare in Antarctida in anii 1957-1958 au semnat un tratat in 1959,
rezervand Antarctida pentru scopuri pasnice si pastrand un status quo al revendicarilor
teritoriale. Alte 28 de tari au semnat mai tarziu tratatul, iar la revizuirea
din 1991 s-a adoptat un tratat pentru a introduce masuri pentru protectia mediului
Antarctidei si interzicerea exploatarii miniere si a mineritului timp de cel
putin 50 de ani.