Suprafata:
9.596.961 km2
Asezarea geografica:
18°30"-53° N, 73°-134° E
Populatia: 1.171.000.000
locuitori
Densitatea populatiei:
115 locuitori/km2
Capitala: Beijing
10.860.000 locuitori
Cel mai mare oras:
Shanghai 12.670.000 locuitori
Limba oficiala:
Mandarina bazata pe un dialect nordic, a devenit limba nationala. Alte dialecte
sunt cantoneza si hakka
Produsul intern brut:
444.550 milioane dolari SUA
Produse importate:
piese de masini, autovehicule, ingrasaminte, hartie, produse chimice, coloranti
Produse exportate:
produse agricole, petrol, produse textile, minereuri, ceai, bunuri de consum
Moneda oficiala:
yuan (1 yuan=100 jiao, 100 fen)
Forma de stat:
republica independenta
Populatia
Republica Populara Chineza are o suprafata de 9.596.961 km2. Este natiunea cea
mai numeroasa din lume, cu peste 1,17 miliarde de cetateni, aproape un sfert
din totalul populatiei globului. Linia sa de coasta, marginita la Marea Galbena,
Marea Chinei de Est si Marea Chinei de Sud, este lunga de circa 12.000 km. China
are o granita de circa 21.000 km cu 14 alte tari: Coreea de Nord, Rusia, Mongolia,
Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan, India, Nepal, Bhutan, Birmania, Laos si
Vietnam. Alti vecini apropiati sunt sunt Hong Kong-ul fost britanic, care a
fost inapoiat chinezilor in 1997, si Macao portughez. Din 1949, China a cerut
in mod repetat returnarea insulei Taiwan, care este o entitate politica separata
- desi atat chinezii de pe continent cat si guvernul nationalist al Taiwanului
sunt de acord ca insula este a 23-a provincie a Chinei.
China este impartita in 23 de provincii, trei municipalitati sub jurisdictie
guvernamentala si trei regiuni de granita autonome.In afara de Taiwan, lista
completa este urmatoarea: Anhui (57,6 milioane locuitori), Beijing (10,94 milioane
locuitori),, Fujian (30,79 milioane locuitori), Gansu (22,85 milioane locuitori),
Guangdong (64,39 milioane), Regiunea Autonoma Guangxi Zhuang (43,24 milioane),
Guizhou (33,15 milioane), Hainan (6,74 milioane), Hebei (62,20 milioane), Heilonghjiang
(35,75 milioane), Henan (87,63 milioane), Hubei (55,12 milioane), Hunan (62,09
milioane), Jiangsu (68,44 milioane), Jiangxi (38,65 milioane), Jilin (25,09
milioane), Liaoning (39,90 milioane), Regiunea Autonoma Nei Monggol (21,84 milioane),
Regiunea Autonoma Ningxia (4,80 milioane), Qinghai (4,54 milioane), Shaanxi
(33,63 milioane), Shandong (85,70 milioane), Shanghai (13,40 milioane), Shanxi(29,42
milioane), Sichuan (108,97 milioane), Tianjin (9,09 milioane), Regiunea Autonoma
Tibet (2,26 milioane), Regiunea Xinjiang Uygur (15,55 milioane), Yunnan (37,82
milioane), Zhejiang (42,02 milioane).
Caracteristici geografice
China are trei regiuni topografice principale ce se ridica in trepte (povarnisuri),
de la depresiuni de-a lungul coastei de est pana la muntii inalti din vest.
Nivelul cel mai inalt este Podisul Tibet (asa-numitul "Acoperis al lumii"),
cu inaltimi medii de peste 4.000 m. Varful cel mai inalt din lume, varful Everest
(8.848 m), se afla pe granita dintre China si Nepal. Nivelul intermediar, cu
inaltimi intre 1.000 m si 2.000 m, ocupa regiunile de granita nordice ale Mongoliei
Interioare si ale Xinjiang si se intinde spre sud-vest peste centrul tarii pana
la provincia Yunnan. Nivelul cel mai scazut, sub 1.000 m, ocupa sectiunea estica
si cea mai populata a tarii. Aceasta regiune include Campiile Chinei de Nord-Est
si de Nord, care au o suprafata totala de aproximativ 700.000 km2. O mare parte
a nordului Chinei se afla intr-o zona seismica si campiile joase sunt adesea
inundate.
Clima
Estul Chinei are o clima temperata cu ploi musonice puternice in timpul verii.
Conditiile umede de-a lungul coastei lasa loc spre interior stepelor semiaride
si conditiilor de desert in nord si nord-vest. Sud-estul Chinei are o clima
subtropicala cu ploi puternice de vara. Centrul si sud-vestul Chinei au o clima
continentala cu veri calde si ierni reci si secetoase. O fasie de climat arid
predomina in deserturi, iar conditiile subarctice caracterizeaza Tibetul si
nordul Manciuriei.
Cantitatea anuala medie de precipitatii descreste pronuntat de la circa 2.000
mm de-a lungul coastei de sud-est la 750 mm in centrul Chinei la sud de Muntii
Qinling. In nordul Chinei cantitatea de precipitatii este in general sub 500
mm, iar in unele parti ale deserturilor Taklimakam si Gobi se inregistreaza
doar 100 mm. Temperaturile variaza, de asemenea, considerabil, din nord spre
sud si de la vara la iarna. Temperaturile medii in ianuarie variaza intre 0°C
la nord-vest de Raul Huang-Ho si 22°C de-a lungul coastei de sud. Temperaturile
medii ale Chinei in iulie variaza de la o regiune la alta: bazinele si depresiunile
din sud-est si nord-vest ating intre 24°C si 29°C; nord-estul este cald,
cu temperaturi intre 16-24°C, in timp ce sud-estul este racoros (4-10°C).
Agricultura
Din suprafata totala a Chinei, 115 se cultiva si alte 43% sunt pasuni permanente.
Agricultura si silvicultura contribuie cu peste 25% la Produsul Intern Brut
(PIB). O mare parte a terenului agricol din China este irigata in Campia Chinei
de Nord, in depresiunea Chang Jiang si in bazinul Sichuan. Terasarea pamantului
este de asemenea o caracteristica a agriculturii chineze in zone deluroase;
terasele servesc atat la contolul eroziunii solului, cat si la captarea ploilor
musonului de vara pentru inundarea lanurilor de orez de pe dealuri. Doua recolte
pe an, si in unele locuri trei, sunt obtinute pe terenurile irigate, acolo unde
iernile sunt blande.
China este principalul producator de orez, grau, porumb, cartofi dulci, tutun
si bumbac din lume. Pentru comert, cea mai importanta cultura este bumbacul.
Desi orezul este asociat cu zonele mai calde din centrul si sudul Chinei, acum
el este cultivat in toate provinciile cu exceptia Qinghai-ului, datorita obtinerii
unor hibrizi rezistenti la frig. S-au obtinut si soiuri noi de orez cu productie
buna, producand de doua ori mai mult la hectar.
Septelul principal contine poci si gaini, pentru consumul local. Se crede ca
in China exista peste 342.000.000 de porci si 1.100.000.000 de gaini; mai mult
decat in orice alta tara a lumii.
Limba
Limba chineza are multe dialecte, mai importante fiind cantoneza, hakka, amoy,
foochow, changsha, nanchang si wu. Vorbirea curenta, adesea numita in vest mandarina,
este numita de chinezi putonghua si se bazeaza pe dialectul nordic vorbit in
si in jurul capitalei Beijing. Guvernul comunist a promovat acest dialect inaintea
tuturor celorlalte forme de chineza si acum este vorbit de aproape doua treimi
din populatie. Un rezultat al acestui fapt este ca limba scrisa si cea vorbita
sunt acum mai apropiate decat au fost vreodata. Vechiul tip de scriere ideografic
a fost abandonat si acum este frecvent folosit un alfabet, mult simplificat,
de numai 2000 de caractere. Dupa 1956 au inceput sa apara carti si ziare chinezesti
in care caracterele erau tiparite orizontal de la stanga la dreapta, si nu vertical
de la dreapta la stanga cum fusese inainte.
Pe langa mandarina, limbile din China se clasifica in trei mari familii lingvistice.
Familia lingvistica ural-altaica include grupurile lingvistice turcice (kazah,
kirghiz, uzbek, salar si uygur), mongolice (meng,tu, dongziang, baoyin si daghurs)
si grupurile tungusice (manchu, evenki, orochon gold si xibe). Familia lingvistica
mon-khmer din Asia de Sud-Est este reprezentata in provincia Yunnan de limbile
wa (kawa), puland (palaung) si penglung. Familia lingvistica indo-europeana
este reprezentata doar de vorbitorii de tondjika.
Resurse
China are cele mai mari rezerve de carbune din lume si carbunii asigura 80%
din consumul de energie al tarii. Majoritatea carbunilor se gasesc in nordul
tarii. Energia hidroelectrica potentiala este intre 500.000.000 si 1.000.000.000
kW, dar capacitatea instalata este de numai 26.000.000 kW. Sudul Chinei contine
aproape 84% din resursele de hidroelectricitate ale tarii.
Productia de petrol brut a crescut vertiginos in 1960, cand s-a descoperit titei
la Daqing, in provincia Heilungkiang. In 1983 s-au produs 106.070.000 de tone.
Terenuri petrolifere marine s-au dezvoltat in Golful Bo Hai din Marea Galbena
si de-a lungul platformei continentale spre sud pana in Vietnam. China este
al patrulea mare producator de petrol din lume, cu rezerve recunoscute de petrol
de peste 22 milioane de barili. Exista terenuri petrolifere importante din Campia
Manciuriei, peste Campia Chinei de Nord, Sichuan, Qinghai si Gansu pana in Xinjiang.
O alta fasie se intinde din nord spre sud, de-a lungul marilor de pe coasta,
de la Bohai din Marea Galbena spre sud, de-a lungul platformei continentale
pana in Marea Chinei de Sud.
China are o gama impresionanta de resurse minerale: printre ele se numara cele
mai mari rezerve de stibiu si wolfram din lume. Stibiul provine in principal
din provincia Hunan din sud-vest si China produce in mod curent aproape 20%
din productia lumii. Rezervele de wolfram se gasesc in principal in provincile
Jiangxi, Hunan si Guangdong si China produce aproximativ 15% din productia lumii.
China are de asemenea, rezerve considerabile de bauxita, minereuri de fier,
staniu, plumb, mangan, mercur, molibden, sare, fosfati, gips si magnezit.
Religia
Traditional, principalele religii chineze indigene erau budismul si taoismul,
desi cea de-a doua este in fond mai mult o filozofie decat o religie. Majoritatea
chinezilor practicau si confucianismul, un sistem de valori sociale si politice
care pune accent pe venerarea stramosilor. Printre cele mai importante minoritati
sunt circa 12.000.000 musulmani si 50.000.000 crestini (in principal romano-catolici)
Dupa 1949, sub conducerea guvernului comunist, religia a fost combatuta, desi
libertatea de a crede intr-o religie era garantata prin Constitutia din 1954.
In timpul Revolutiei culturale de la mijlocul anilor 1960, institutiile religioase
au fost distruse, dar din 1978 guvernul a devenit mai tolerant fata de ceremoniile
religioase. Totusi, exista un pericol continuu de tulburari etnice, in special
intre budistii din Tibet si musulmanii din regiunea Xinjiang.
Industria
Dupa ce comunistii au ajuns in putere, in 1949, China a nationalizat toate industriile
si a implementat o politica de industrializare rapida, condusa de stat, cu un
accent deosebit pe dezvoltarea industriilor de otel legate de aparare. Din 1978,
noile investitii s-au concentrat in industria textilelor si a bunurilor de consum
de folosinta indelungata. Industria prelucratoare se gaseste in sapte regiuni
principale. Nord-estul, cu complexul sau siderurgic imens din Anshan, este cea
mai veche si mai industrializata regiune a Chinei. Baza sa diversificata de
resurse intretine industriile de rafinare a petrolului, de minerit al carbunului,
siderurgica, chimica si a lemnului. De la Beijing la Tianjin se gaseste un cordon
industrial care produce carbune si produse ale acestuia, indeosebi fier si otel,
piese de masini, produse chimice si textile. Multe industrii similare s-au dezvoltat
aproape de Shanghai.
Regiunea centrala de sud contine industriile de prelucrare a alimentelor si
a articolelor de artizanat. Spre nord, resursele de fier si carbune intretin
un complex siderurgic la Wuhan precum si alte industrii.
Regiunea nord-vestica contine orasele Xian si Lanzhou, care se extind rapid.
Regiunea sud-vestica este principalul producator de metale neferoase al Chinei
si principalele sale centre industriale sunt la Chengdu si Chongqing.
Transportul
China are un sistem larg de cai navigabile interne - lungimea totala a canalelor
depaseste 110.000 km. Acestea sunt concentrate in jurul si intre marile fluvii
Yangtze (5.474 km), Huanghe (4.186 km) si Xihe (2.656 km). Totusi, raurile curg
dinspre est spre vest si majoritatea canalelor servesc numai partea sudica a
tarii.
Baza sistemului de transport al Chinei moderne o reprezinta reteaua sa de cai
ferate; acum exista circa 53.187 km de cai ferate. Aproximativ 70% din cele
construite dupa 1949 se gasesc in partile vestice si nord-vestice ale tarii.
Exista de peste 11 ori mai multi kilometri de drumuri in China decat in 1949.
S-au construit multe drumuri principale noi pentru a deschide regiunile vestice
periferice. Principalele drumuri nationale noi leaga regiunile Sichuan, Xinjiang
si Qinghai cu Tibetul. Autostrada Karakoram, peste Muntii Himalaya de la Kashi
la Islamabad (Pakistan), a fost deschisa in 1986. In total, in China exista
1.014.300 km de drumuri.
In 1992, rutele aeriene interne ale Chinei, pornind din Beijing si Shanghai,
insumau 471.900 km. Exista zboruri internationale spre si dinspre Beijing, Shanghai,
Xiamen si multe alte orase. Principalele porturi marine sunt Dalian, Tianjin,
Qingdao, Shanghai, Guangzhou si Zhanjiang.
