Atestata documentar la 1265 sub numele Hungnod,
conform registrului de dijme papale, Hunedoara va cunoaste
o dezvoltare impetuoasa si va juca un rol important in istoria Romaniei.
Vechimea acestei asezari ce a luat nastere la poalele dealului Sanpetru la confluenta
raurilor Cerna si Zlasti, este mult mai adanca in negurile timpului decat atestarea
documentara.
Arheologii au descoperit atat in vatra orasului
cat si in satele din imprejurimi de unde isi trage seva, urme de locuire, datand
din epoca pietrei. De asemenea pe Dealul Sanpetrului dainuiesc
intr-o deplina succesiune urme materiale din epoca bronzului si a fierului.
Au fost gasite pe terasele din jurul cetatii un depozit, mai mult de o tona
de lupe mari de fier si un atelier metalurgic comportand opt cuptoare din vremea
daco-getilor. In actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au descoperit
tezaure monetare din vremea dacilor cunoscute sub denumirea de tip Hunedoara,
precum si monede romane de tip republican sau imperial cuprinzand o perioada
de timp indelungata ceea ce dovedeste puternice contacte economice si nu numai,
intre doua civilizatii, una a cetatii eterne Roma si alta plamadita
de nemuritorii antichitatii daco-getice.
In urma cuceririi Daciei de catre Imperiul Roman, zona Hunedoarei
a atras atentia lumii romane prin bogatiile sale, in special fierul. Acest
fapt e ilustrat de urmele descoperite la Teliuc, o villa rustica,
pe dealul Sanpetru era un castru roman in care se instaleaza un post de
paza a Legiunii a XIII-a Gemina. Urme s-au mai descoperit langa Castel si langa
gara. De asemenea vestigii din aceasta epoca exista si in satele Cincis, Pestisul
Mare unde era un vicus , Manerau, Nandru, Ghelari etc.
In anul 1409, la data de 18 octombrie, regele Ungariei Sigismund de Luxemburg
daruieste si innobileaza pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu
din Cincis, fiul lui Serb. In acelasi document pomeneste si pe alti membrii
ai familiei ca stapanitori ai cetatii si domeniului regal Hunedoara.
Este vorba de Mogos si Radu, fratii...si Iancu, fiul lui Voicu. Din acest moment,
cetatea Hunedoara cunoaste o noua etapa a dezvoltarii sale.
Iancu a amenajat cetatea pentru locuit, a construit sala cavalerilor si sala
dietei in stil neogotic infrumusetat de logiile exterioare ale acestei sali.
De asemenea s-a construit aripa si turnul ne boisa un eventual
loc de refugiu in caz de primejdie.
Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara la 11 august 1456 la Zemun, langa Belgrad,
in Ungaria au loc lupte interne pentru tron in care sunt implicati si succesorii
eroului din Hunedoara, lupte care dau castig de cauza fiului lui Iancu, Matei
Corvin, care devine rege al Ungariei medievale. In acest rastimp, sotia lui
Iancu, Elisabeta si fiul lor Matei vor continua lucrarile de modernizare; in
aripa Matei, se picteaza fresca murala ce sugereaza originea romanesca a lui
Iancu. Secolul XVII marcheaza noi lucrari la castel legate in mare parte de
numele principelui Gabriel Bethlem. Se construieste aripa Bethlem asa cum o
demonstreaza si o inscriptie descoperita pe ancadramentul unei ferestre.
In timpul Corvinilor, Hunedoara devine targ al fierului, metal pe care padurenii
il valorifica pentru alte produse, avand valoarea de moneda. Avantajul economic
din aceasta epoca al domeniului si orasului Hunedoara se va
mentine si in secolele urmatoare. Orasul va ajunge in secolul XVII la o stare
prospera, locuitorii sai fiind scutiti de dari fata de stat. Au beneficiat de
privilegii inca din vremea regelui Matei Corvin, care in 1480 ii scuteste pe
Hunedoareni de plata oricaror dari, scutiti care se pastreaza si in secolele
urmatoare. Ca urmare creste numarul locuitorilor care variaza intre 784 in 1512
si 896 in secolul al XVII.
Dupa moartea lui Matei Corvin, Hunedoara intra in stapanirea
fiului acestuia Ioan, care se stinge de tanar. Sotia sa Beatrice de Frangepan,
se va reacastori cu Georg de Hohenzolern, marchiz de Brandenburg in 1509. Georg
de Brandenburg nu se va stabili in Hunedoara. El va numi un
castelan cu drept de reprezentare, pe Gheorghe Stolcz.
In 1514 a izbucnit rascoala taraneasca ce a fost condusa de Gh. Doja. Cu acest
prilej, multi tarani de pe domeniul Hunedoarei au fost inchisi in cetate drept
pedeapsa. Cu sprijinul nobilimii, Ioan Zapolya va inabusi rascoala.
Sfarsitul secolului XVIII, precum si secolele XIX si XX, aduce probleme noi,
legate de constiinta de neam, de spiritualitate. Aici s-a dezvoltat o spiritualitate
romaneasca autentica. In numeroasele biserici sau manastiri ortodoxe ca cele
de la Cerna, Plosca, Prislop, Cincis, Nadastie, Manerau, Zlasti si altele au
fost scoli de dascali, numerosi cnezi romani indeplinind functia de preoti si
dieci. Din pacate nu cunoastem cu exactitate vechimea acestor locase de lumina.
Dupa al doilea razboi mondial, conform conceptiei vremii, industria hunedoareana
a cunoscut o dezvoltare fara precedent. In preajma revolutiei din 1989, in Hunedoara,
se produceau peste 3 mil. tone de otel, peste 2 mil. tone cocs metalurgic, incaltaminte,
tricotaje etc. Aceasta dezvoltare a atras forta de munca. Populatia orasului
a ajuns la un maximum de 89.000 locuitori. Ca urmare s-a dezvoltat spatiul de
locuit, si s-au construit noi asezaminte de invatamant, sanatate sau cultura.
S-au construit 12 scoli generale, 5 licee, un
spital modern, un institut de invatamant superior, doua stadioane, o sala de
sport, piscina, iar dupa 1989 s-a construit o popicarie moderna, capabila sa
adaposteasca mari concursuri internationale. Conducerea supracentralizata, ineficienta
cronica si sugrumarea oricarei urme de libera initiativa au provocat insa incepand
din anii "80 degradarea economiei. Din cauza saraciei tot mai accentuate, a
lipsei de libertate si a opresiunii s-au creat tensiuni sociale si nemultumiri
ce au explodat in decembrie 1989.
Primul primar de dupa 1989 al Hunedoarei a fost ing. Marcu
Ioan, urmat apoi in 1990 de ing. Doda Viorel. In urma alegerilor din 1992 a
devenit primar dl.ec. Remus Maris, care a fost reales si in legislaturile urmatoare,
iar in urma alegerilor din 2004 a fost ales primar dl.ing.Schiau Nicolae.
