Cetatea Rasnovului este
situata pe o stanca abrupta, accesibila numai de pe partea rasariteana.
Arhitectura sa a fost adaptata reliefului, urmarind eficienta apararii
dealului, fara nici un fel de pretentii arhitecturale de infrumusetare
a constructiei defensive.
Cetatii Rasnov
a cunoscut pana in prezent numeroase modificari. Imaginea contemporana
a cetatii Rasnov, pastreaza si astazi elemente arhitecturale care pot
reconstitui istoria unei fortificatii care a rezistat cu succes asediilor
la care a fost supusa. Faptul ca de-a lungul secolelor zidurile cetatii
nu au cedat armamantului inamic niciodata si ca Cetatea Rasnovului
nu a fost cucerita decat o singura data datorita insetarii aparatorilor
sai, demonstreaza ca rasnovenii au fost preocupati in permanenta de imbunatatirea
sistemului defensiv de pe dealul cetatii.
Accesul in Cetatea
Rasnov nu se face direct, ci printr-o incinta inconjurata de
un zid de piatra, aflata in prezent in ruina, avand in extremitatea de
rasarit un turn de plan dreptunghiular, din care se pastreaza numai parterul.
S-ar parea ca aceasta este partea cea mai veche a cetatii, fiind construita
numai din piatra, spre deosebire de cetatea propriu-zisa, unde intalnim
si caramida.
Cetatea Rasnov
are doua curti: exterioara si interioara.
In curtea exterioara, situata in partea de est, erau adapostite vitele.
Curtea exterioara are o intrare pentru armament si alimente si o alta,
pe sub turnul patrat, pentru vite.
In curtea interioara erau casutele locuitorilor, care serveau ca adapost
in timpul asediilor. Incaperile poarta denumiri pe care le regasim si
la alte cetati taranesti: a scolii, a preotului, a slaninii etc.
Pe varful colinei a fost construita o scoala si in anul 1650 a fost ridicata
o capela, ale carei ziduri se mai vad si astazi.
Zidul Cetatii Rasnov
are o inaltime medie de 5 m. Cetatea Rasnov are o intrare
puternic fortificata si 8 bastioane. Intrarea in Cetatea Rasnov
este precedata de o constructie circulara fortificata, prevazuta cu numeroase
guri de pacura si guri de tragere, avand in interior un drum de straja
pentru aparatori. Pentru apararea intrarii, cetatea a fost prevazuta cu
o punte ridicatoare si doua herse, una in legatura cu puntea amintita
si alta sub turnul de poarta .
Incinta Cetatii
Rasnov are si o intrare secundara, aparata de un bastion, prin
care se ajunge la o poteca care coboara pe panta abrupta a dealului in
oras. Pentru o aparare eficienta, pantele dealului cetatii au fost defrisate,
iar acolo unde ascensiunea se putea face usor, au fost sapate santuri
in stanca.
Atunci cand aflau de apropierea
unei armate dusmane sau de izbucnirea unui incendiu, paznicii alarmau
populatia targului prin bataile clopotului din turnul de paza. Si astfel
de situatii nu au fost rare in istoria Rasnovului. Dupa
invazia din 1335, remarcam in anul 1421 primul asediu executat de catre
o armata otomana. Cetatea Rasnov rezista eroic si turcii
ridica asediul indreptandu-se spre Brasovul inca nefortificat, pe care
il jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fara succes cetatea din Rasnov
si in campaniile din 1436 si 1441.
In 1566, calatorind prin
Transilvania, Giovan Andrea Gromo, mercenar italian din Bergamo, comandant
al garzii Principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya, gaseste la
,,vreo opt mile de Brasov ,o cetate puternica, numita Rasnov,
cladita pe varful unei stanci, pe un munte inalt si despartit de ceilalti,
la care se poate ajunge numai pe o poteca lata de vreo trei pasi, si aceasta
urmand serpuit in loc descoperit. Sub aceasta cetate langa drumul mare
se afla un targ bine populat si cu viata negustoreasca, ai carui locuitori
se refugiaza de obicei in cetatea amintita, in timp de razboi, iar in
vremuri de liniste, ea e pazita de un slujbas numit de oras, cu un numar
mic de romani.
Un moment deosebit de important
in istoria Rasnovului il constituie momentul de glorie din istoria romanilor
al unirii celor trei tari romanesti sub stapanirea Domnitorului Mihai
Viteazul. in perioada 1600-1601, Rasnovul a gazduit pe Mihai Viteazul
si pe sotia acestuia, Doamna Stanca.
Momentul cel mai lipsit
de glorie pentru rasnovenii il reprezinta capitularea in fata Principelui
Transilvaniei Gabriel Bathory. A fost singura data cand Cetatea
Rasnov s-a predat. in martie 1612, Gabriel Bathory, dusman al
sasilor, in incercarea de a restrange libertatile comunitatii saxone transilvanene,
a organizat o campanie militara in Tara Barsei. Cetatea Rasnov era aparata
de locuitorii din Rasnov, Ghimbav, Cristian si un detasament de ostasi
romani, care facusera parte din armata domnitorului muntean Radu Serban.
Desi tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decat mici stricaciuni
zidurilor cetatii, asediul a devenit deosebit de eficient dupa ce o parte
dint trupele inamice au ocupat panta estica, blocand accesul aparatorilor
cetatii la izvorul tainuit de unde se aprovizionau cu apa. Pe 3 aprilie
1612, dupa negocieri cu principele, fruntasii comunitatii rasnovene au
predat cetatea, cu conditia ca vechile privilegii ale rasnovenilor sa
fie respectate, iar in cetate sa nu fie instalata nici o garnizoana straina.
insa a doua zi dupa predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din
cetate si a instalat o garnizoana formata din ostasii sai. in vara anului
1612, rasnovenii, ajutati de brasoveni, au incercat de doua ori sa recucereasca
cetatea, dar fara succes. Rasnovul a reluat stapanirea cetatii in iunie
1613, in urma unei intelegeri cu Gabriel Bathory, prin care sasii plateau
acestuia o rascumparare in valoare de 3000 florini pentru predarea cetatilor
Rasnov si Bran. Luptele
din 1612 au dovedit necesitatea saparii unei fantani in cetate. Fantana
cetatii a fost sapata in perioada 1623-1640. Ea a fost sapata la o adancime
de 98 m. Desi exista legenda saparii fantanii de catre doi prizionieri
turci, carora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrarii, fantana
a fost amenajata de catre mesteri sasi tocmiti de primaria Rasnovului.
Initiativa rasnovenilor
a fost inspirata, deoarece de la mijlocul secolului al XVII-lea, Tara
Barsei a redevenit teatru de operatiuni militare. Perioada 1658-1661,
campania trupelor turcesti, insotite de armata lui Constantin Brancoveanu
din 1690, rascoala ,curutilor, au marcat pentru rasnoveni o cronica neagra
in care scenariul era acelasi: refugierea in cetate si apoi refacerea
asezarii. Mai mult, in anul 1718, Rasnovul a fost afectat de o puternica
epidemie de ciuma. Au murit, conform listelor magistratului brasovean
1.161 persoane. Rasnovul a fost depasit doar de Brasov (4.509), Prejmer
(1.871) si Sacele (2.961). in acelasi an, un incendiu a distrus intregul
oras si a ajuns pana la cetate, distrugand case din curtea interioara
si capela. Dupa reparare, cetatea a mai fost folosita in secolul al XVIII-lea,
dar in 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri.
in recesamantul din 1765 din 126.546 de suflete ale intregii populatii
sasesti 25.135 locuitori sunt in Tara Barsei, din care 1392 de sasi sunt
in Rasnov. Brasovul are 7710 locuitori, Cristianul 1312 si Codlea 2055.
in anul 1762, in Rasnov locuiau 1047 de romanii, fata de 5355 in Brasov,
449 in Cristian si 552 in Codlea.
In secolul al XVIII-lea,
schimbarea situatiei politico-militare din sud-estul Europei, prin abandonarea
apararii pe linia Carpatilor, securizarea frontierelor prin infiintarea
regimentelor graniceresti si ofensiva trupelor imperiale austriece spre
sud, a permis atat o dezvoltarea economica neintrerupta a orasului, cat
si, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scadere a interesului
comunitatii rasnovene in intretinerea cetatii medievale.
Ultima, pagina de arme a
Cetatii Rasnov a avut loc in timpul revolutiei din 1848-1849.
Deoarece localitatea a fost strabatuta de armatele revolutionarilor maghiari,
dar si de trupele imperiale austriece si tariste, rasnovenii au preferat
sa se refugieze cu avutul lor in spatele zidurilor cetatii. in aceasta
perioada, curtea exterioara a fost folosita si ca loc de instruire a garzilor
nationale sasesti. Prima victima saseasca a revolutiei din 1848 a fost
un ,militioner din Rasnov, pe Olt, in luptele cu secuii.
In a doua jumatate a secolului
al XIX-lea, cetatea a fost parasita si a ajuns in paragina. in cetate
era tinut doar un singur paznic care trebuia sa anunte prin batai de clopot
izbucnirea incendiilor.
|