Originea cuvantului Segarcea
provine din imbinarea a doua cuvinte: seges = camp, teren, pamant productiv
in limba latina si arcesitus = cel cautat, cel dorit, cel visat. Prin combinarea
acestor doua cuvinte s-a ajuns la forma Segarcea, adica -Pamantul
dorit-, sau -Pamanul mult visat- de acei fugari care ratacisera
mult prin paduri.
Semnificatia cuvantului Segarcea
ar putea fi, deci: sat indepartat, sat al oamenilor fugari, satul cel dorit,
cel corespunzator dorintelor lor, avand o pozitie strategica si fiind inconjurat
de terenuri roditoare.
Prima forma a numelui localitatii
intalnita in documente a fost Segarcea. De-a lungul timpului
localitatea a purtat diferite forme ale numelui Segarcea: Sigarcea, Sagarcea,
Segarcea, Segarcea.
Descoperirea pe teritoriul localitatii
Segarcea a unor obiecte: o moneda romana datand din timpul
imparatului Hadrianus Augustus, doua fusaiole, un inel cu sigiliu ( o pasare
de o rara subtilitate realizata doar din sase liniute) un cap de zimbru pirogravat
pe os (despre care profesorul arheolog C. Nicolaescu - Plopsor spunea ca ar
putea fi un unicat pentru tara noastra) - denota ca Segarcea a fost, indiscutabil,
o veche asezare geto-dacica si o mare necropola romana.
Prima mentiune documentara despre
existenta unei mosii la Segarccea este cea din actul din 10
iunie 1416, scris la Arges, in timpul domniei lui Mircea cel
Batran. Prin acest document, domnitorul intareste unor boieri mosiile. Printre
boierii care au semnat actul se gaseste si un boier cu numele Dragomir de la
Segarcea. Existenta unei mosii Segarcea, presupune si existenta
unei comunitati umane care lucra pe aceasta mosie, comunitate care a format
un sat ce a luat numele acestei mosi. Batranii spun ca, la inceput, satul se
gasea in punctul denumit Valea Oanii.
La mosia Segarcea
s-a afla un schit care, mai tarziu s-a transformat in manastire. Legenda spune
ca o boieroaica pe nume Sultanica ar fi construit pe locul de azi al manastirii
o bisericuta de lemn pentru a atrage pe mosia sa locuitorii din imprejurimi.
Se presupune ca si populatia care-si ducea existenta in punctul Valea
Oanii s-a mutat in jurul manastirii, pe mosia Segarcea,
locul pe care este asezata astazi, localitatea Segarcea.
La 15 septembrie 1557 a fost emis
la Targoviste, de catre cancelaria lui Patrascu cel Bun, un
document prin care este amintita si localitatea Segarcea. Daca
in anul 1415 se amintea doar de existenta unei mosii cu numele de Segarcea,
iar in 1557 se aminteste si de existenta unei localitati cu numele de Segarcea,
se poate trage concluzia ca satul ar fi .putut lua fiinta numai in acest interval
de timp.
Principala ocupatie a locuitorilor
acestor locuri era cresterea animalelor, in principal a oilor, dar si a cailor
si a cornutelor. In anul 1620, dupa afirmatia lui Nicolaie Iorga, satul Segarcea
a fost daruit, impreuna cu manastirea Segarcea, patriarhiei din Alexandria.
Pana la sfarsitul secolului al
XVII-lea pricipala cultura a fost meiul, iar odata cu introducerea porumbului
in cultura, acesta a devenit pricipala planta cultivata, folosita alaturi de
grau, pentru alimentatie dar si pentru hrana animalelor. Locuitorii acestor
timpuri se ocupau si cu cultivarea vitei-de-vie. Documente mai vechi ne lasa
stire, bunaoara, ca in secolul al XVI-lea domnitorul Patrascu - tatal lui Mihai
Viteazul- daruia, ca zestre, pamanturile Segarcei, fiicei sale
Maria. Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, terenurile viticole se inmultesc
si ocupa suprafete din ce in ce mai mari.
In epoca fanariota, mai precis
prin 1792 – se scrie in Anaforeaua Divanului - ca locuitorilor Segarcei
si Garcenilor li se acorda dreptul sa organizeze targuri si balciuri, unde puteau
comercializa produsele cerealiere, viticole precum si produsele animaliere.
La 1794, domnitorul Moruzzi acorda
si Manastirii Segarcea dreptul de a tine balci pe mosia manastirii,
in satul Segarcea. Locuitorii asezarii Segarcea
au fost rumani ai domnitorilor sau boierilor, putand fi vanduti odata cu mosia
si care aveau obligatia principala fata de stapanul mosiei sa lucreze pamantul.
Pamanturile manastirii erau lucrate pana la mijlocul secolului al XIX-lea, de
robii tigani.
Mai tarziu, in oranduirea capitalista,
principala ramura a economiei era agricultura, pamantul fiind lucrat de catre
clacasi. Se cultivau graul si porumbul, iar in jurul manastirii se aflau intinse
livezi de pomi fructiferi si plantatii de vii.
In anul 1854, clacasii din Segarcea
s-au rasculat impotriva nedreptatilor la care erau supusi de catre administratia
mosiei, amenintand cu spargerea satului. Prin reforma agrara din 1864, taranii
clacasi din Segarcea sunt impropietariti si eliberati de sarcinile
feudale.
In Razboiul de Independenta de
la 1877, locuitorii din localitatea Segarcea si-au adus o importanta
contributie, fie prin participarea directa cu forte omenesi, fie prin aprovizionarea
armatei cu hrana pentru ostasi si furaje pentru cai. Este demn de amintit ca
printre jertfele omenesti ale acestui razboi se numara si ostasul Ion Mitrache,
locuitor al Segarcei - primul ostas roman cazut in luptele
de la Rahova. Pe teritoriul localitatii s-a aflat si un depozit de colectare
a alimentelor pentru armata. In urma participarii la razboi, au fost impropietarite
peste 500 de familii de pe mosia Segarcea.
In aceasta perioada se preconiza
infiintarea aici a unei comune, fapt ce nu s-a realizat deoarece, peste cativa
ani, in 1884 se va infiinta Domeniul Coroanei Regale a Romaniei. Acest Domeniu
a fost al doilea ca marime, dupa cel de la Banloc - Timis. Forta de munca pentru
acest Domeniu era asigurata de locuitorii lipsiti de pamant sau cu pamant putin
din Segarcea si din satele vecine.
La primul razboi mondial, locuitorii
localitatii Segarcea si-au adus o contributie insemnata, dand
numeroase jertfe pe campul de lupta. Drept dovada a acestui fapt sta Monumentul
Eroilor ridicat in cinstea celor si-au dat viata in perioada 1916-1919.
In timpul celui de-al doilea razboi
mondial dintre anii 1939-1945, la Segarcea a fost concentrata
Divizia a XIV-a Infanterie-Instructie, care in noaptea de 25-26 august 1944
a dus actiuni energice pentru oprirea si dezarmarea ostasilor germani, luand
prizonieri un numar de 42 ofiteri si ostasi germani.
Pe teritoriul orasului Segarcea,
in punctul numit Aeroport, in timpul razboiului s-a aflat un post de radio-ascultare
si observare aeriana german.
Victoria asupra ocupantului german
a adus schimbari radicale in viata localitatii Segarcea. Administratia
Domeniului Coroanei a devenit proprietate de stat, transformata in IAS-ul Segarcea,
care dupa Revolutia din decembrie 1989 a fost privatizat, devenid astazi S.C.
Cervina S.A. Segarcea. In anul 1945 a fost infiintata Statiunea de Masini si
Tractoare, s-au nationalizat moara de cereale, presa de ulei si depozitul de
petrol.
In anul 1949 s-a terminat constructia
silozului de cereale care, astazi poarta denumirea de S.C. Cerealcom S.A. Segarcea.
Incepand cu anul 1950, localitatea Segarcea devine centru de raion.
Dupa noua impartire administrativa
a Romaniei din 1968, ca urmare a dezvoltarii sale anterioare,
localitatea Segarcea capata statutul de oras. Dupa aceasta data, Segarcea devine
un puternic centru industrial, comercial, civic, cultural si important centru
de tranzitie rutiera.
