Obiective culturale Timisoara | Opera Romana Timisoara | Filarmonica Timisoara | Teatrul National Timisoara

Opera Romana Timisoara - Scurt istoric

Inca din secolul al XVIII-lea, la Timisoara, genul liric este indragit si gaseste admiratori pasionati. In secolul al XIX-lea, opera patrunde tot mai mult in cetatea Timisoarei, adeptii sai umpland salile de spectacol, pina la refuz.

Constructia cladirii Palatului Culturii (care adaposteste si Opera Romana) a inceput in anul 1871, dupa planurile arhitectilor vienezi Helmer si Fellner (constructori a numeroase sali de teatru din Europa Centrala - Budapesta, Viena, Odessa) si a fost terminata in 1875. In prima sa forma, cladirea adaposteste o sala de spectacole, plasata central (actuala sala de spectacole a Teatrului National si a Operei Romane, scena, magaziile, anexe administrative, cabine), un han si in jur, dispuse simetric, unitati comerciale caracteristice vremii.

Doua incendii de mari proportii au devastat cladirea. Primul a avut loc in 1880 si reconstructia a durat pina in 1882, pastrindu-se integral forma originala a cladirii, construita in stil "renaissance". Dupa cel de-al doilea incendiu - 1920 - au ramas intacte doar aripile laterale ale cladirii. Reconstructia se face dupa planurile arhitectului Duiliu Marcu, pastrindu-se stilul original numai la fatadele laterale, fatada principala si sala de spectacole imbracind stilul neobizantin caracteristic arhitecturii romanesti a timpului. (Motivul arhitectonic al fatadei teatrului timisorean a fost folosit de Duiliu Marcu si la pavilionul Romaniei din cadrul Expozitiei universale de la Paris din 1837).

Frescele picturale ale pictorului Kiriakoff, din sala de spectacole, sunt inspirate din istoria si basmele poporului roman. Cladirea se afla de la ridicarea ei pina in momentul de fata, in proprietatea Primariei Municipiului Timisoara.

Dupa primul razboi mondial, odata cu crearea Romaniei Mari se incearca o reinviere a teatrului muzical, prin stabilirea, la Timisoara, a trupei Leonard - Maximilian.

In perioada 1940 - 1945, in urma Dictatului de la Viena, se refugiaza la Timisoara Opera din Cluj, care trezeste in publicul de aici, dragostea pentru acest gen muzical.

Ospitalitatea si caldura cu care au fost primiti clujenii au determinat ca unii dintre acestia sa nu se mai intoarca acasa si sa contribuie, alaturi de localnici, la crearea propriului teatru muzical. Astfel, pe 30 martie 1946, apare Decretul - Lege nr. 254, de infiintare a Operei de Stat din Timisoara, care va avea ca prim-director pe artista Aca de Barbu.

Fiind institutie de stat, Opera timisoreana a beneficiat si beneficiaza direct de subventia statului in activitatea sa. Astfel au putut fi puse in scena, in prima perioada opere ca "Traviata" si "Rigoletto" de Verdi, "Boema" "Tosca" si "Gianni Schicchi" de Puccini, "Evgheni Oneghin" si "Dama de Pica" de Ceaikovski, "Carmen" de Bizet, "Cavalleria rusticana" de Mascagni, care au fost urmate, pe parcursul stagiunilor, de noi titluri din creatia universala de opera, dar si din creatia romaneasca. Dintre acestea amintim operele "Bal mascat", "Trubadurul", "Nabucco" si "Ernani" de G. Verdi, "Sora Angelica" de Puccini, "Boris Godunov" de Musorski, "Domisoara Christina" de Serban Nichifor si altele.

Alaturi de lucrari de opera, au fost puse in scena balete clasice ("Lacul lebedelor" de Ceaikovski, "Giselle" de Adam, "Seherazada" de Rimiski -Korsakov) si operete de J. Strauss, Kalman, Lehar etc., care s-au bucurat de un mare succes in fata publicului timisorean alcatuit din romani, germani, maghiari si sarbi.

Pe afisul Operei din Timisoara, au fost inscrise, de la o stagiune la alta, nume de artisti prestigiosi, din tara si de peste hotare. Dirijori ca George Georgescu, Jean Bobescu, Giuseppe Ruizi (Italia), Alexandru Taban, Ivan Marinov (Bulgaria) si mai recent Constantin Calistru, Victor Dumanescu, Lucian Arica s-au aflat la pupitrul orchestrei Operei Romane din Timisoara. Solisti din tara: Petre Stefanescu Goanga, Dinu Badescu, Garbis Zobian, Lia Hubic, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Arta Florescu, Ludovic Spiess, Ion Dacian, Teodora Lucaciu, Valentin Teodorian, Elena Cernei, Maria Slatinaru, Vasile Martinoiu, Ionel Voineag alaturi de solisti de peste hotare, Bella Rudenko (Rusia), Gloria Lind (SUA), Claudia Parada, Giuseppe Campora, Aldo Protti, Virginia Zeani, Nicola Rossi Lemeny si Giuseppe di Stefano (Italia), Stoian Popov (Bulgaria), Maria Biesu, Vladislav Piavko, Iuri Marusin, Paata Burchuladze si Zurab Sotkilava (URSS) au evoluat, cu succes, pe scena lirica timisoreana.

Primul turneu, peste hotare, al Operei timisorene a avut loc in anul 1956, in Bulgaria. El a fost urmat, de-a lungul anilor, de alte iesiri peste granita, care s-au bucurat de mare succes, in Yugoslavia, Italia, Germania si Olanda. Anii grei din deceniul opt, au ridicat numeroase oprelisti, atat in ce priveste deplasarile peste hotare si in tara, dar si montarea unor lucrari in conditiile ce le impune genul de spectacol liric.

Dupa 1990, viata operei timisorene a cunoscut un reviriment. Au fost refacute unele lucrari, puse in scena cu multi ani in urma: "Boema" de Puccini, "Liliacul" de J. Strauss si "Traviata" de Verdi si au fost inscrise in repertoriul operei titluri noi: "Cenusareasa" de Rossini, "Rapirea din Serai", "Don Giovanni", "Nunta lui Figaro", "Flautul fermecat" de Mozart si "Elixirul dragostei" de Donizetti.

Turneele intreprinse in tara, la Bucuresti, Cluj si Iasi au permis verificarea potentialului artistic al colectivului timisorean, in fata altui public decat cel de acasa. Au urmat, dupa anul 1990, turnee in Yugoslavia, Italia, Elvetia, Germania, Ungaria, Austria, Spania, Olanda, Belgia, spectacolele prezentate bucurandu-se de aprecierea publicului si criticii de specialitate.

Filarmonica Timisoara - Scurt istoric

Traditiile muzicale pe teritoriul Banatului istoric, aflat, in marea lui parte, in sud-vestul Romaniei, aici, unde in urma cu aproape sapte secole si jumatate a fost zidita cetatea Timisoara, sunt atestate documentar, de peste un mileniu.

Cetatea Timisoara va beneficia, inca dintru inceputurile ei de aceste traditii pe care le va dezvolta ca oricare alt centru european. In 1533, documentele referitoare la ocupatia otomana in zona mentioneaza existenta deja, a unor orgi in manastirile franciscane, se intelege, si a repertoriului de profil. Abia insa dupa 1716, cand cetatea va fi eliberata de printul de Savoya, va renaste si va inflori viata de spectacol sau de concert. Se va instala o orga vieneza la Dom (din actuala Piata Unirii). Trupe ambulante de opera, in special italiene sau germane vor deschide larg gustul publicului pentru muzica.

Opera "Rapirea din Serai" de Mozart este prezentata inca in timpul vietii autorului, iar trupa lui Fr. X. Runner va prezenta timisorenilor "Flautul fermecat’ la doar cinci ani de la premiera lui mondiala. Amploarea vietii muzicale la inceputul secolului XIX este tot mai mare. Joseph Strauss (1793-1866), este la inceputul carierei sale "Musikdirektor" la Timisoara unde compune si prezinta in premiera mondiala opera "Faust's Leben und Thaten" (Viata si faptele lui Faust), probabil prima opera din istoria muzicii avandu-l ca erou pe legendarul savant medieval. La 2 si, respectiv 4 noiembrie 1846 concerteaza la Timisoara celebrul Franz Liszt. Un an mai tarziu Asociatia muzicala locala interpreteaza Requiemul de Mozart. De asemenea, Johann Strauss - fiul a concertat cu orchestra sa la Timisoara (1847 si 1874).

In anul 1871 ia fiinta "Societatea filarmonica din Timisoara" a carei activitate se va impune in viata artistica a orasului atat prin diversitatea concertelor (corale, vocal-simfonice, simfonice, camerale) cat si prin celebritatea oaspetilor ei ale caror semnaturi stau astazi marturie in "Cartea de aur" ce se pastreaza in fondul documentar: Johannes Brahms (ca pianist), Joseph Joachim, Pablo de Sarasate, Henryk Wieniawski, David Popper, Leopold Auer, Jan Kubelik, iar in prima jumatate a secolului XX: Bela Bartok, Pablo Casals, Jacques Thibaud, Fritz Kreisler, Nathan Milstein Arthur Rubinstein, Annie Fischer, Gregor Piatigorsky. Muzicieni romani precum Cornelia Corbu - Hollosy, Gheorghe Dima, Dimitrie Popovici der Bayreuther, Traian Grozavescu, Cella Delavrancea si, in special, George Enescu care in calitate de violonist a concertat de 10 ori (intre 1921-1943) la Timisoara, au dat stralucire in plus acestei galerii de mari interpreti.

In anul 1920, ia fiinta Asociatia "Amicii muzicii" la care au aderat instrumentistii Societatii filarmonice, formand o aripa ce se va dori independenta. Aripa instrumentala, care isi va schimba de mai multe ori denumirea, continua sa functioneze, cu o prezenta destul de densa in viata de concert timisoreana a deceniilor urmatoare, abordand un repertoriu specific din ce in ce mai divers.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, la 17 aprilie 1947, ia fiinta Filarmonica de Stat "Banatul" din Timisoara prin asimilarea orchestrei simfonice a Societatii filarmonice "Banatul" (ultima denumire a "Amicilor muzicii") devenind astfel o institutie de concert profesionista, subventionata de stat, care isi va afilia in anul 1951 si un cor academic (mai intai sub forma de voluntariat iar din 1955, salarizat).

Concertele simfonice, cu frecventa saptamanala, organizate pe stagiuni s-au bazat de la inceputuri, pe strategii repertoriale cu formatare accentuata in plan educational, in primul rand fiind vizate valorile perene ale clasicismului si romantismului dar si ale epocilor care le-au precedat sau le-au urmat, respectiv barocul si perioada moderna inclusiv cea contemporana. Aceste concerte au fost alternate de concerte de muzica de camera, recitaluri sau concerte corale a cappella, aria repertoriala devenind aproape completa, agenda manifestarilor insumand anual o medie de 150 concerte.

Repertoriul abordat este deosebit de mare cuprinzand pagini antologice din Renastere si Baroc, pana la muzica secolulul XX, printre care "Johannes Passion", "Matthaus Passion", "Weihnachtsoratorium" de J. S. Bach, "Samson" de G. Fr. Haendel, "Die Jahreszeiten", "Theresienmesse" de J. Haydn, "Requiem" - urile de W. A. Mozart, G. Verdi, J. Brahms, M. Negras, "Ioana pe rug" si "Amphion" de A. Honegger, "De profundis" de Jean Perrin, lucrari de Bartok, Stravinski, Prokofiev, Sostakovici, Haciaturian, Britten, Gershwin, Barber, Copland, Bernstein, s.a. Un loc important in repertoriul Filarmonicii 1-a avut si i1 are muzica romaneasca, multe dintre cele mai valoroase creatii contemporane fiind prezentate in prima auditie la Timisoara: George Enescu, Martian Negras, Anatol Vieru, Aurel Stroe, Stefan Niculescu, Doru Popovici, Tiberiu Olah, Remus Georgescu, Liana Alexandra s.a.

Participarea in cadrul unor prestigioase festivaluri nationale sau internationale, au adus muzicionilor timisoreni multe aprecieri pentru profesionalismul si calitatea interpretarii: Festivalul international "George Enescu" si "Saptamana internationala a muzicii noi" - Bucuresti, Festivalul muzicii romanesti de la Iasi, Festivalul international "BEMUS" - Belgrad, Festivalul "SAM-90" (Salon Aquitain des musiques) - Bordeaux (Franta), Festivalul "Primavera 91" - Valencia (Spania), "ROMAEUROPA" Festival-90 (Italia), Festivalul intenational de la Montreux-Vevey - 1993 (Elvetia). La randul ei Filarmonica "Banatul" este organizatoarea unor festivaluri care au intrat in circuitul national si international, Festivalul "Timisoara muzicala", "Zilele muzicale George Enescu", Zilele muzicii sacre.

Dirijorii permanenti de orchestra care au activat din anul 1947 sunt: George Pavel (1947), Mircea Pope (1947-1964), Paul Popescu (1954-1958), Nicolae Boboc (1959-1982), Alexandru Sumski (1965-1968), Remus Georgescu (1968 - In prezent) si Peter Oschanitzky (din 1983-1993). Dirijorii permanenti ai corului au fost : Mircea Hoinic 1951-1972), Ion Romanu (1957-1969), in activitate fiind Diodor Nicoara (din 1969) si losif Todea (din 1997).

Oaspeti de seama la pupitrul Filarmonicii (enumerare selectiva): Horia, Andreescu, Ion Baciu, Mircea Basarab, Erich Bergel, Mircea Cristescu,Emanuel Elenescu, George Georgescu, Cristian Mandeal, Constantin Silvestri, Emil Simon, Theodor Rogalski. Din strainatate: Jean Francois Antonioli, Roberto Benzi, Klaus Donath, Lawrence Foster, Emin Haciaturian, Djura Jaksici, Kiril Kondrasin, Kurt Woss, Carlo Zecchi, s.a.

Solisti oaspeti: Sylvia Serbescu, Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Ion Voicu, Stefan Ruha, Lola Babescu, Silvia Marcovici, Radu Lupu, Corneliu Gheorghiu, Vladimir Orlov, Cristina Anghelescu, Gabriel Croitoru, Andrei Deleanu, Daniel Podlovschi, Marin Cazacu, Eugenia Moldoveanu, Emilia Petrescu, Martha Kessler, Ionel Voineag, Pompei Harasteanu s.a. Din strainatate: Dimitri Alexeev, Dimitri Baskirov, Leo Brouwer, Monique de la Bruchollerie, Aldo Ciccolini, Yvri Gitlis, Rudolf Kehrer, Julius Katchen, Yehudi Menuhin, Li Min Cean, Bernard Ringeissen, Miklos Perenyi, Zoltan Kocsis, Jean Bernard Pommier, Daniil Safran, Viktor Tretiakov, Jakov Zak, Wanda Wilkomirska.

Filarmonica Timisoara poseda numeroase inregistrari la radio si televiziune precum si la Casele de discuri "Electrecord" (Bucuresti), "Claves" (Elvetia), "Timpani", "Chamade" (Franta) unele imprimari (pe CD) fiind preluate si de case de discuri din Anglia, Italia, si Germania.

Turnee peste hotare: Austria, Bulgaria, Elvatia, Franta, Germania, Grecia, lugoslavia, Italia, Olanda, Polonia, Spania.

Scurt istoric al Teatrului National Timisoara - Scurt istoric

La 18 octombrie 1945, prin adresa nr. 5621, Ministerul Artelor aproba infiintarea primului teatru profesionist din Timisoara, numit Teatrul Muncitoresc al Poporului, subventionat pana in 1946 de Comisia Locala a Sindicatelor din Timisoara. Trupa era alcatuita din actori amatori si absolventi ai Conservatorului de Muzica si Arte Dramatice din Cluj, institutie aflata in refugiu la Timisoara. Pana in 1948, conducerea artistica a teatrului a apartinut actritei Lilly Bulandra (care a asigurat si regia spectacolelor).

De la infiintare pana in prezent, strategia repertoriala a teatrului a resimtit rigorile timpului istoric. Cu firesti aproximari, istoria teatrului poate fi impartita in sase perioade distincte:

Perioada 1945-1956. Este dominant programul de "culturalizare a maselor" prin mijloace teatrale si parateatrale. Ca orientare a optiunii repertoriale este distinct interesul pentru dramaturgia rusa si sovietica, dar si pentru reprezentarea dramaturgiei locale. Valoarea ofertei culturale a teatrului creste incepand cu stagiunea 1949-1950, cand colectivul artistic este imbogatit cu actori profesionisti de valoare: Stefan Braborescu, Dem. Moruzan, Jenny Moruzan, artisti emeriti, Gheorghe Damian, Elena Radulescu etc. an 1949 Teatrul Muncitoresc al Poporului din Timisoara devine Teatru de Stat.

Perioada 1956 - 1970 este considerata cea mai fertila din istoria teatrului, condus in acest timp de actorul Gheorghe Leahu, artist emerit. Creatia nationala - clasica si contemporana - domina programul repertorial al teatrului, sunt puse in circuitul teatral texte importante, inca nejucate, din dramaturgia lui Lucian Blaga, Liviu Rebreanu etc.

Tendinta teatrului de a accede la conditia unui teatru de repertoriu in deceniul 1960-70 este subliniata si prin reprezentarea marii dramaturgii universale, de la Racine si Shakespeare pana la Jean-Paul Sartre sau Maxwell Anderson. Aceasta perioada a cunoscut spectacole antologice prin excelenta valorii lor artistice, datorate unor regizori importanti ai teatrului romanesc, angajati ai teatrului in acest interval de timp: Dan Nasta, Ion Maximilian, Horea Popescu, Mircea Marosin, Iannis Veakis, Aureliu Manea si altii, unor scenografi de exceptie: Eugen Trucinschi, Horia Popescu, Elena Patrascanu Veakis etc., precum si unor actori de prestigiu ai scenei romanesti: Dan Nasta, Dem. Moruzan, Jenny Moruzan, artisti emeriti, Dinu Gherasim, Vasile Cosma, Marina Basta, Vasile Cretoiu, artist emerit, Stefan Iordanescu, artist emerit, Gheorghe Leahu, artist emerit, Gilda Marinescu, Anca Ionica Neculce etc.

Momentul de varf al perioadei 1956-70 l-a constituit intervalul 1960-64. Au fost ani marcati de preocuparea creatorilor de a descifra sensurile operei dramatice, indrazneala a solutiilor regizorale, cautare a unor forme spectaculare inedite, expresive, in cadrul Studioului experimental Studioul 172.

Perioada 1970-1979. Prin Hotararea nr. 58 a Consiliului de Ministri Bucuresti, din 27 ianuarie 1971, Teatrul de Stat "Matei Millo" (nume adaugat teatrului in 1966) devine Teatrul National Timisoara. Din punct de vedere al valorii ofertei culturale a teatrului, perioada in discutie a marcat un declin evident fata de etapa anterioara. Dupa 1971, rigorile ideologice impuse repertoriului se accentueaza progresiv, se impun "gratarele" ce forteaza structurarea proiectelor repertoriale dupa sistem procentual referitor la dramaturgia romaneasca si straina. Optiunile teatrului se indreapta prioritar spre piesa romaneasca de actualitate.

Perioada 1979-1989 este legata de conducerea teatrului de catre Lucia Nicoara si a insemnat o etapa de reviriment important pentru teatru. Etapa a fost marcata de cateva spectacole de exceptie, care au situat Teatrul National, in unele stagiuni, in esalonul de frunte al miscarii teatrale romanesti.

A reprezentat un timp teatral bun, al rezistentei culturale fata de precaritatea timpului istoric. S-a remarcat prin promovarea piesei romanesti de actualitate in spectacole importante prin contributia regizorala si valoarea interpretativa, prin abordarea marelui repertoriu clasic romanesc si universal.

Au lucrat regizori ca: Silviu Purcarete, Aureliu Manea, Florin Fatulescu, Ioan Ieremia, Emil Reus, Stefan Iordanescu, Alexa Visarion, Magdalena Klein etc. Au avut loc patru editii ale Festivalului Dramaturgiei Romanesti de Actualitate. ancepand din 1984, rigorile economice din ce in ce mai dure impuse teatrelor au condus, pe de o parte, la diversificarea activitatilor parateatrale (si multiplicarea lor, cu scopul de a obtine venituri), iar, pe de alta parte, la interdictia abordarii pieselor occidentale contemporane (care presupuneau plata drepturilor de autor) si, spre sfarsitul intervalului, cand dramaturgia tarilor socialiste incepuse a marturisi o mai mare libertate de gandire si expresie artistica, apare si interdictia de reprezentare a acestora. Spectacolele de exceptie ale perioadei 1979-89: Unchiul Vanea de Cehov, Mobila si durere de Teodor Mazilu, Studiu osteologic al unui schelet de cal dintr-un mormant avar din Transilvania de D. R. Popescu (regia Ioan Ieremia), Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprita de Bertolt Brecht (regia Emil Reus), Trei surori de Cehov (regia Alexa Visarion) etc.

Teatrul a primit mai multe premii de regie si interpretare la festivaluri nationale sau conferite de catre Biroul de critica al A.T.M.

Perioada de dupa 1990. Primii ani au insemnat o perioada confuza pentru teatru, Timisoara continuand sa ramana inca multa vreme dupa revolutie un teren seismic mai activ decat alte zone geografice ale tarii. an abandonul formelor esopice de expresie teatrala si cautarea altora mai directe, spectacolele acestei perioade au fost scazute din punct de vedere artistic, alte tensiuni decat cele artistice dispersand forta creatoare a colectivului teatrului. ancepand din 1993 se remarca un efort de repunere a lucrurilor pe un fagas de normalitate, fara ca teatrul sa poata accede, prin spectacolele sale, in zona performantei.

Teatrul National din Timisoara si-a asumat, in 1997, o data cu venirea la conducerea acestuia a regizorului Stefan Iordanescu, rolul - nu intrutotul comod - de teatru-pilot in contextul iminentei reforme teatrale preconizate a se desfasura in Romania.

TNT si-a propus ca, la sfarsitul primului an al programului managerial lansat in 1997 si conceput a se desfasura pe durata a trei ani, sa ofere un model institutional perfect articulat, cu larga aplicabilitate la nivel national. an 1997 s-a reformulat profilul general al TNT, misiunea si obiectivele sale. S-au lansat proiecte si programe noi, capabile sa aduca teatrul in centrul comunitatii pentru care a fost creat. Au fost operate modificari in structura manageriala a Teatrului si s-au experimentat forme de colaborare cu alte teatre, cu institutii neguvernamentale si chiar cu institutii de invatamant.

Teatrului German de Stat Timisoara - Scurt istoric

an anul 1832, pe langa cladirea principala s-a construit o aripa, unde imediat s-a si introdus incalzirea centrala pe baza de aer cald. an anul 1874 s-a infiintat o societate pe actiuni care si-a propus construirea unui teatru adevarat, care sa fie folosit exclusiv in acest scop.

La 22 septembrie 1875 s-a ridicat cortina la teatrul "Franz Joseph" din Timisoara. Dovada elocventa pentru dezvoltarea vietii teatrale din Timisoara este aparitia in acest oras, inca din anul 1828, a revistei "Thalia", o revista de profil teatral scrisa in limba germana.

Stagiunea teatrala tinea de la 1 octombrie pana in Duminica Floriilor. Dar deja de la 1 mai si pana in 1 septembrie functioneaza din plin scena de vara "Arena" din cartierul Fabric.

Acestea au fost inceputurile teatrului in limba germana din Timisoara.

Sub formula actuala, Teatrul German de Stat Timisoara functioneaza din anul 1953. Teatrul German de Stat Timisoara are 45 de ani impliniti. E batran e tanar? Daca cunosti istoria sa, daca afli ca in acesti 45 de ani au rulat pe scena 322 premiere, ca acest teatru a jucat in fata a 2.368.186 spectatori 9.431 spectocole, ca a aparut de nenumarate ori in aproape toate localitatile cu populatie germana din tara, ca a participat la multiple festivaluri de teatru, castigand numeroase premii, ca acest teatru a reprezentat toate marile opere ale clasicilor germani ca Goethe, Schiller, Lessing, Kleist, ca aici au fost jucati Brecht, Koltes, Erdman, Shakespeare, Cristine BrAzkner, Tennesee Williams, O'Neill, Vampilov si altii, ca regizori ai fostei R.D.G. si din R.F.G., ca nume distinse ale regiei romanesti au montat pe aceasta scena.

Se adauga turneele din Banat, Ardeal, Maramures, turneele in strainatatedin 1974, 1977, 1979, 1981 in fosta R.D.G., apoi dupa 1989 - invitatia la Zilele Culturii Europene la Karlsruhe 1991 - ca singurul teatru din Estul Europei, turneul din Polonia - 1992, tot in anul 1992 trei turnee in Ungaria, 1995 - participarea la festivalul de Teatru Tanar la Nancy / Franta si noiturnee in Ungaria, Iugoslavia si Germania.

Vorbind despre componenta trupei Teatrul German de Stat din Timisoara trebuie mentionat ca aceasta a fost supusa in decursul deceniilor unor mari si multiple schimbari atat calitative cat si cantitative. Posibilitatile de studiu la o facultate in limba germana erau limitate. Aceasta facultate a existat in cadrul I.A.T.C. "I.L. Caragiale" intre anii 1962-1982.

Acum exista, incepand cu 1992, la Timisoara , in cadrul Facultatii de Arte a Universitatii de Vest, o catedra de actorie in limba germana cu patru ani de studiu. Ultimul succes obtinut de aceasta facultate care sta sub patronajul Teatrului German de Stat Timisoara este Premiul Academiei Europene de Teatru- la Maznchen 1998, pentru spectacolul "Tanja, Tanja" de Olja Muchina prezentat in cadrul antalnirii Europene a Academiei de Teatru din spatiul de limba germana.

Ansamblul Teatrului German de Stat Timisoara cuprinde la ora actuala 70 de persoane, dintre care 40 apartin personalului artistic de specialitate, iar 30 administratiei si atelierelor de productie.

Desigur nu e simplu, nu e usor sa existi azi ca teatru al minoritatii germane, care, dupa cum se stie, s-a restrans in mod serios. S-ar putea sa se puna in acest caz si intrebarea rentabilitatii financiare. Dar oare rentabilitatea culturii si a artei sta doar in finante? Sau in primul rand in finante?

Important este ca EXISTAM, cu toate greutatile; important este ca suntem sprijiniti si sa fim sprijiniti. Teatrul German de Stat Timisoara este o institutie de cultura publica, finantata de la bugetul statului prin Consiliul Judetean Timis. Este important sa se stie de noi, sa fim luati in serios.

Politica noastra teatrala in acest sens se indreapta. Recunosterea acestei politici se reflecta si prin sprijinul extrem de complex oferit institutiei noastre de catre Instititul pentru Strainatate Stuttgart, Fundatia culturala a svabilor dunareni din Stuttgart, precum si de catre alte institutii si fundatii.

Ca pentru toate acestea se depune o munca asidua...oare unde exista acel petec de pamant, unde cu nimic obtii ceva.

Teatrul Magiar de Stat Csiky Gergely Timisoara - Scurt istoric

Teatrul a luat fiinta in ianuarie 1953, ca o sectie a Teatrului de Stat din Timisoara, sub directiunea domnului Emil Josan, pe atunci director al Teatrului de Stat, fiind totodata si primul conducator artistic al noii sectii. Trupa s-a constituit din membrii grupului de pe langa Sfatul Popular al orasului, care a fiintat din 1952, dovedindu-se cu spectacolul "Parazitii" de Csiky Gergely (regia: Emil Josan) apta pentru transformarea ei in teatru permanent.

Primul spectacol al sectiei maghiare s-a tinut la 3 mai 1953 cu piesa "Masenca" de Afinogenov, spectacol care se joaca de 95 de ori.
La amenajarea salii puse la dispozitia sectiilor maghiare si a celei germane participa, prin munca voluntara, muncitorii dintr-o serie de fabrici si uzine din Timisoara.
Prin Hotararea Consiliului de Ministri, la 1 octombrie 1958, sectia devine teatru independent sub numele de Teatrul Maghiar de Stat din Timisoara, nume sub care functioneaza pana in anul 1990, an cand ia numele de Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timisoara dupa dramaturgului maghiar Csiky Gergely, nascut pe meleaguri banatene.

Pana in anul 1956 conducator artistic al sectiei maghiare este domnul Emil Josan, care regizeaza majoritatea spectacolelor ("Familia lui Allan" de Muhtanov, "Logodna" de Molnar Janos, "Rubedeniile" de Malricz Zsigmond, "Platon Krecet" de Korneiciuk si altele).
Primii absolventi ai Institutului de Teatru "Szentgyasrgyi Istvan" din Targu-Mures incep sa vina din 1955, printre ei regizorul Taub Janos, care din 1956 preia conducerea artistica si devine primul director al Teatrului Maghiar de Stat din Timisoara. Sub conducerea sa se realizeaza primele succese de rasunet. Spectacolul : "Montserrat" de E. Robles obtine la Decada Tinerilor Interpreti din 1957 premiul III pentru spectacol, premiul II pentru regie, premiul I pentru interpretare lui Sinka Karoly, premiul III pentru interpretare lui Szabas Lajos.

Pana in 1959 principala preocupare o constituie completarea colectivului cu forte tinere. Se joaca piese din dramaturgia autohtona si universala ("Reteta fericirii" de A. Baranga, "Citadela sfaramata" de H. Lovinescu, "O noapte furtunoasa" de I.L.Caragiale, "Steaua fara nume" de M. Sebastian, "scoala nevestelor" de Moliere, "Vulpea si strugurii" de Figuiredo, "Student in medicina" si "anvatatoarea" de BrAldy Sandor si altele). Din 1961 conducerea teatrului este preluata de Krausz Imre.
Sub directia lui, desi cu multe poticneli, trupa se maturizeaza, obtinand aprecieri cu spectacolele "Micii burghezi" (premiul II pentru interpretarea actritei Paster Agnes) si "Azilul de noapte" (regizat de actorii Fabian Ferenc si Varga Vilmos) de M. Gorki, "Moralitatea doamnei Dulszka" de Zapolszka, "Titanic vals" de T. Musatescu si altele.

Din 1965 noul director al teatrului este actorul Sinka Karoly, care depune eforturi sustinute pentru a completa golul lasat de plecarea lui Taub Janos. Se completeaza trupa cu cadre noi, se apeleaza la regizori ca Anatol Constantin, Otto Rappaport, Eugen Mercu si altii.

Repertoriul cuprinde si piese autohtone in premiera absoluta ca "Insula" de Gellu Naum, "Noi barbatii" de MA©hes GyAsrgy, "Dulcea mea nefericire" de Ionel Hristea, etc. Succese remarcabile constituie premierele "Act venetian" de Camil Petrescu, "Omul in roba" de Kohout. Se pun in scena piese ca "Volpone" de Ben Johnson, "Revizorul" de Gogol, "Bravul soldat Sveik" de J. Hasek, "Pygmalion" de B. Shaw, "Richard al II-lea" de W. Shakespeare, "Ivanov" si "Unchiul Vanea" de Cehov, "Banul Bank" de Katona JAlzsef, "Emigrantii" de S. Mrozek, "Peer Gynt" de H. Ibsen, "Barbierul din Sevilla" de Beaumarchais si altele. Spectacolul cu "Ingrijitorul" de Harold Pinter este declarat de critica maghiara drept cel mai bun spectacol maghiar din ultimii ani.

Revolutia din 1989 aduce schimbari si in viata teatrului. Din 1990 Teatrul Maghiar de Stat din Timisoara isi alege numele dramaturgului maghiar Csiky Gergely, nascut pe meleaguri banatene. Ca director se alege actorul Makra Lajos. Sub directia lui, in pofida greutatilor pricinuite de "mostenirea comunista" - lipsa de actori, de decoruri si regizori - se nasc cateva spectacole remarcabile. Se monteaza piesa "Deficit" a lui Csurka Istvan (regizor: SeprAsdi Kiss Attila), iar pentru centenarul mortii dramaturgului al carui nume il poarta teatrul se pregateste piesa acestuia cu titlul "Bule de sapun" (regizor Miszlay Istvan din Ungaria), piesa cu care se intreprinde un turneu plin de succes in Ungaria.

Adevaratul succes insa este adus de premiera absoluta a piesei "Gratii" de Gasncz Arpad (regizor: Laurian Oniga), care atat la Festivalul I.L. Caragiale de la Bucuresti cat si la Festivalul Teatrelor Maghiare din Diaspora de la KisvAsrda (Ungaria) 1992 obtine aprecierea specialistilor. La festivalul din Ungaria spectacolul obtine premiul orasului Kisvarda, iar actorul Makra Lajos premiul pentru cea mai buna interpretare masculina.
Se mai monteaza piese ca "Nora" de H. Ibsen, "Vicleniile lui Scapin" de Moliere (piesa cu care se participa la Festivalul de la Kisvarda 1993) si altele.
In toamna anului 1993 in urma concursului dat pentru ocuparea postului de director, conducerea artistica este preluata de actorul Demeter Andras Istvan, care devine astfel cel mai tanar director de teatru din Romania.

Noul director incearca revitalizarea teatrului prin atragerea unor tineri absolventi ai Academiei de Teatru din Targu-Mures, prin invitarea unor regizori de renume din tara si din Ungaria, propunandu-si totodata repertorii cu miza valorica. an sarcina lui cade si organizarea festivitatilor cu ocazia implinirii, in 1993, a 40 de ani de existenta institutionala neintrerupta a Teatrului de Stat "Csiky Gergely".

Pe langa programul prezentat de teatrul din Satu Mare si de teatre din Budapesta (Teatrul Kolibri, Teatrul Komedium si Teatrul National cu a 250-a reprezentatie a piesei "Advent pe Harghita" de SAztAs Andras), se joaca si cele 5 premiere ale teatrului "Csiky Gergely" din stagiunea 1993/94: "Joc de pisici" de arkA©ny Istvan (regizor: Kovacs Ferenc) , "Cher Antoine" de Jean Anouilh (regizor: Alexandra Gandi), "Tango" de Slawomir Mrozek (regizor: Laurian Oniga), "Cum s-a lecuit suferinta D-lui Mockinpott" de Peter Weiss (regizor: Laurian Oniga) - piesa cu care se participa la Festivalul de la Kisvarda 1994 - si "Capete pentru Ferdinand" de GAsrgey Gabor (regizor: Sandor Janos).

Si in continuare se monteaza piese valoroase ca "Soldatii" de Robin White (regizor: Gall ErnAs) - piesa cu care se participa la Kisvarda in 1995 -, "Dundo Maroje" de Marin Drizici (regizor: KAsvesdy Istvan), "Omul din La Mancha" de Dale Wasserman- Mitch Leigh-Joe Darion (regizor: Vas-Zoltan Isvan), "Azilul de noapte" de M. Gorki (regizor: Arkosi Arpan)- piesa cu care se participa la Festivalul de la Kisvarda 1996, actorul Makra Lajos obtinand premiul pentru intreaga activitate, iar actorii Hunyadi LaszlAl si Matray LalAl premiu pentru interpretare deosebita-, "Nunta lui Figaro" de Beaumarchais (regizor: MerAs BA©la), "angrijitorul" de Harold Pinter (regizor: Meczner Janos), "Fratii de sange de Willy Russel (regizor: Vas-Zoltan Ivan) - piesa de participare la festivalul de la Kisvarda 1997 -, "Domnul merge la vanatoare" de G. Feydeau (regizor: Meras BA©la) si multe altele.

In toamna anului 1996 se inaugureaza oficial Sala Studio, unde din acest moment se joaca in paralel cu scena mare piese de mai mica anvergura precum si spectacolele individuale, concerte, etc.

De exemplu: spectacolul de inaugurare "Interferente", "Cei doi Pierrot" de E. Rostand, basmul "Frumoasa si bestia", "Spectacolul special" de Iosif Naghiu, "Cu usile inchise" de J.P. Sartre si altele.

In 1998, cu ocazia festivitatilor organizate cu ocazia a 45 de ani de existenta institutionala, are loc, la 17 mai premiera pe tara a piesei "Lorenzaccio" de Alfred de Musset in regia lui Victor Ioan Frunza. Spectacolul, atat din punctul de vedere al investitiilor precum si din punctul de vedere al spectaculosului, se considera a fi piesa de cea mai mare anvergura din istoria de 45 de ani de existenta a teatrului. Tot aceasta piesa este cea cu care se participa la Festivalul de la Kisvarda editia 1998 si la Festivalul Teatrum din Sfantul Gheorghe. Spectacolul se bucura de un real succes din partea specialistilor, fiind nominalizat pentru premiul criticilor si obtine numeroase invitatii din partea conducerii teatrelor din tara si din Ungaria. La acest festival actrita Ferenczy Annamaria, membra pe viata a teatrului Csiky Gergely, obtine premiul pentru intreaga activitate.

Sub conducerea lui Demeter Andras Istvan, Teatrul de Stat Csiky Gergely este initiatorul si organizatorul festivalului "Sarbatoarea Saltimbacilor" care in 1998 a ajuns la cea de-a treia editie, din acest an constituindu-se si Fundatia SalTimBanc, care se preocupa in continuare de realizarea si organizarea acestei sarbatori.