MANASTIREA CORNETU
Situata la 45km de
Ramnicu
Valcea, pe Valea Oltului, in comuna
Racovita, la
2 km de gara Cornet.
Biserica cu hramul
Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul a fost
zidita de Marele Vornic Mares Bajescu in anul 1666, in timpul domniei lui Radu
Leon Voievod, a fost distrusa prin foc in anul 1808, a fost refacuta si zugrvita
in anul 1835 de un zugrav anonim, iar intre anii 1916-1918 a fost daramata cupola
si o parte din altar. A fost renovata intre anii 1923-1925 si restaurata in 1960
de catre Directia Monumentelor Istorice.
MANASTIREA FRASINEI
Situata la 25 km de
Ramnicu Valcea, in comuna
Muereasca.
Biserica cu hramul
Adormirea Maicii Domnului, cu intregul ansamblu
de cladiri in forma de cetate, este ctitoria Sf. Calinic, episcopul Ramnicului,
care a zidit-o intre anii 1861-1863 cand o si sfinteste. Viata monahala de aici
se calauzeste dupa cea de la
Sf. Munte Athos.
MANASTIREA STANISOARA
Situata pe teritoriul orasului
Calimanesti, la 5 km de gara
Turnu si la 10 km la nord de gara Calimanesti, pe Valea Pausa - Stanisoara.
In anul 1747 s-a zidit o biserica, cu osardia lui Gheorghe Clucerul si a altor
boieri din Pitesti, pe vremea cand ispravnic si egumen la Cozia era Ghenadie
Arhimandritul.
In anul 1788, manastirea a fost pustiita de navalitori, biserica arsa, iar
calugarii omorati.
Intre anii 1803-1807 este reinfiintata de monahi veniti de la
Muntele
Athos, iar focul din anul 1850 a mistuit-o in intregime.
Intre anii 1903-1908, s-a rezidit actuala biserica din piatra, odata cu chiliile
inconjuratoare, lucrarile fiind supravegheate de catre arhitectul italian Debona
Apolino.
Biserica Paraclis, cu hramul
Nasterea Sf. Ioan Botezatorul,
a fost construita in anul 1937 de conducerea manastirii Stanisoara.
In cladirile manastirii se gaseste o casa de odihna eparhiala, foarte bine
ingrijita si gospodarita, cu peste 100 de paturi.
MANASTIREA ARNOTA
Adevarat monument istoric si de arta religioasa din tara, se afla la 56km de
Ramnicu Valcea, pe teritoriul comunei
Costesti si are hramul
Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. A fost ridicata an anul
1634 de catre Matei Basarab la anceputul domniei sale, a fost reparata si extinsa
de Constantin Brancoveanu antre anii 1705-1706 si apoi
preannoita
antre anii 1852-1856 de catre domnitorul Barbu Stirbei si consolidata antre
anii 1954-1958 de catre Sf. Episcopie a Ramnicului si Argesului.
Daca ajungi la
Manastirea Bistrita, din poarta acesteia se
face un drumeag ce suie pieptis an serpentine, an varful muntelui caruia Matei
Basarab a pus temelia viitoarei manastiri a carei arhitectura romaneasca veche
ramane punctul de atractie. Legenda spune ca anainte de a ajunge domn, Matei
Basarab s-a ascuns an aceste locuri pentru a scapa de urmarirea cetelor turcesti.
Stufarisurile folosite drept ascunzatoare i-au purtat noroc, iar atunci cand
a fost inscaunat, a inceput construirea Arnotei. Pisania bisericii nu s-a pastrat,
din care cauza, anul ridicarii este cam nesigur.
Pridvorul si turla mica au fost ridicate mai tarziu de Constantin Bracoveanu,
iar pictura este o capodopera. Un lucru extrem de rar este o
nisa
sculptata an lemn de castan, de fapt usa bisericii pe care, dupa cum sta scris
pe inscriptia slavona, aceasta a fost construita pe cheltuiala lui Brancoveanu
pe cand era numai vel-logofat. Pictura este caracteristica anceputului de secol
XVII si are o conceptie monumentala. Fresca bisericii a fost pastrata nealterata,
iar acoperisul anca din timpul voievodului, e facut din placi de plumb. Foarte
valoros este si portretul lui Matei Basarab.
Intre anii 1852-1856, domnitorul Barbu Stirbei darama chiliile vechi, ajunse
o adevarata ruina si, dupa planul unor arhitecti straini, ridica alte cladiri.
In 1934 s-au zidit alte chilii, iar antr-una a fost amenajat un mic muzeu unde
odoarele manastirii stau asezate invingand timpul.
In pronaosul bisericii se afla doua morminte: al lui Matei Basarab si cel al
lui Danciu vel-vornic, tatal domnitorului. Pe piatra de marmura alba este stema
tarii, sculptata an relief, iar un text an limba slavona sta scris drept marturie
a vremurilor.
Drumul de la poalele muntelui si pana la manastire dureaza aproximativ o ora.
MANASTIREA GOVORA
Aceasta se afla la 17 km de
Ramnicu Valcea si a fost construita
in secolele XIV-XV, parte de Vlad Dracul (1440), pustiita de boierul Albu cel
Mare in vremea domniei lui Vlad Tepes (1448-1476), apoi refacuta de Vlad Calugarul
si Radu cel Mare intre anii 1492-1496.
A fost reparata in intregime de Matei Basarab intre anii 1640-1645, in vederea
instalarii tiparnitei pe care i-o daruise, la cererea sa, cu mesteri cu tot,
mitropolitul carturar, roman de origine, Simion Movila de la Kiev.
Catapeteasma este o opera de mare valoare artistica, sculptata in lemn de tei,
impodobita cu icoane pictate pe fond de aur.
In tiparnita manastireasca de la Govora (1636 -1692) s-au tiparit carti de slujba
in limba slavona, printre care
Psaltirea din anul 1637.
In anul 1640, mitropolitul Teofil a tiparit aici
Pravila Mica,
zisa si
Pravila de la Govora, prima carte de lege in limba
romana din Principate.
Incaperile vechii tipografii mai exista si astazi.
MANASTIREA SURPATELE
Aceasta se gaseste in comuna
Francesti, satul
Surpatele,
la 33 km de
Ramnicu Valcea si la 3 km de
Manastirea
Dintr-un Lemn, are hramul
Sfanta Treime. Biserica
a fost inaltata de Tudor, Logofatul Dragoescu si fratele sau, Stanciu, la inceputul
sec. al XVI-lea, refacuta de boierii Buzesti si reparata, in sec. al XVII-lea,
reconstruita din zid de Doamna Marica Brancoveanu intre anii 1703-1706, cand
a fost si pictata. A fost reparata si repictata in anul 1815 de zugravul Gheorghe
din Hurezi, iar in anul 1872 a fost inchisa cultului din cauza ruinii. A fost
insa restaurata intre anii 1927-1935.
Ultimele imbunatatiri de ordin gospodaresc i s-au facut de catre Sfanta Episcopie
a Ramnicului si Argesului, intre anii 1958-1959.
MANASTIREA BISTRITA
Situata la 43 km de
Ramnicu Valcea pe teritoriul comunei
Costesti,
este ctitoria boierilor Craiovesti si a fost ridicata intre anii 1492-1494,
apoi reparata de Constantin Brancoveanu in anul 1684 si refacuta intre anii
1846-1855 sub domnitorii Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei; este pictata de
Gheorghe Tatarascu.
Aici se gasesc moastele Sf. Grigore Decapolitul, aduse de Barbu Craiovescu in
anul 1497. Catre sfarsitul domniei lui Carol al II-lea, aici a avut domiciliul
fortat generalul Ion Antonescu.
MANASTIREA TURNU
Aceasta apartine orasului
Calimanesti si se afla la 600 m de
statia CFR Turnu. Este asezata sub muntele cel mare al
Coziei,
cu infatisarea de turn, de unde si denumirea de
Manastirea Turnu.
Biserica cea Mica, cu hramul
Intrarea in Biserica, a fost ridicata
in anul 1676 in locul uneia din lemn, de catre episcopul Ramnicului si mitropolit
al Tarii Romanesti, Varlaam, stins din viata in anul 1702.
Biserica Mare, cu hramul
Schimbarea la fata a fost zidita intre
anii 1897-1901, de catre episcopul Gherasim Timus. Anton Lapinschi, arhitectul
si pictorul care a realizat-o, a facut ceva cu totul strain de stilul bisericii
vechi: a asezat biserica la primul etaj al corpului de chilii, deasupra trapezei.
Pictura a fost executata tot de el, intai pe panze detasate, care apoi au fost
aplicate pe perete. Biserica are forma patrata, cu o turla mare la mijloc si
cate una mica, din lemn, in cele patru colturi. Este usor de observat ca arhitectura
bisericii nu respecta randuielile indatinate.
La Turnu au sihastrit in chiliile de piatra, care se vad si astazi, multi calugari
necunoscuti, intr-una din ele sihastrind chiar si mama celui dintai episcop
al Argesului, Iosif, pe nume Marta, sfarsita din viata in anul 1793, anul instalarii
fiului sau ca episcop.
MANASTIREA HUREZI
Situata la 50 km de
Ramnicu Valcea, in orasul
Horezu.
Este unul din cele mai valoroase si cunoscute monumente de arta feudala din
Tara Romaneasca, o expresie desavarsita a cunoscutului stil brancovenesc, si
un depozit de carti si manuscrise pretioase.
Dupa ce a devenit domn al Tarii Romanesti, in anul 1688, Constantin Brancoveanu
a inceput lucrarile de construire a complexului Hurezi, care au fost incheiate
cu succes in anul 1697.
Complexul este un dreptunghi de 85 x 65 m, cu trei laturi compuse din cladirile
anexe, iar intre partea de est, un zid masiv inchide dreptunghiul, formand incinta
manastirii. Latura de sud cuprinde Palatul Domnesc, Staretia, Clopotnita, biblioteca
si intrarea in incinta.
Palatul are incaperi mari si frumoase, iar la extremitatea estica se afla apartamentul
domnesc.
Biserica Mare, cu hramul
Sfintii Imparati Constantin si Elena,
asezata in mijlocul incintei, a fost contruita intre anii 1692-1694, iar sfintirea
s-a facut la 8 iulie 1694, data dupa care a urmat adevarata ei infrumusetare.
Pictura interioara este de mare valoare, deoarece, in afara scenelor religioase,
pictorii au creat o galerie de portrete ale Brancovenilor, Basarabilor si Cantacuzinilor.
A fost reparata in anii 1827 si 1872, si restaurata de catre Comisia Monumentelor
Istorice, intre anii 1907-1912, si apoi intre 1957-1964.