Zona Sinaia flora si fauna | Vegetatie si animale | Carpatii Meridionali

Vegetatie

In statiunea Sinaia si in imprejurimile sale, covorul vegetal este deosebit de variat, aflandu-se in concordanta cu conditiile fizico-geografice specifice acestei extremitati a Carpatilor Meridionali. In etajele montan inferior si montan mijlociu, se intalnesc mai frecvent fagul, bradul si molidul, la care se mai adauga laricea, paltinul, ulmul de munte, frasinul, plopul tremurator, mesteacanul. Etajului montan superior ii sunt caracteristice numai molidisurile pure prezente la peste 1500 m altitudine, in Valea lui Carp, Valea Pelesului, Valea Izvorului, etc. Etajul subalpin cuprinde laricea si molidul, sub forma de palcuri. Tot aici mai apar jneapanul si arinul de munte. Pajistile si tufisurile alpine acopera cele mai mari inaltimi ale muntilor, care se remarca printr-un covor vegetal adaptat la vant, uscaciune si temperaturi mai scazute. In aceasta zona intalnim pernitele de iarba rosioara si tufisurile de ochiul gainii. In etajul montan intalnim rar alunul, liliacul salbatic; acestea din urma numai la stanca Sfanta Ana si in Poiana Caprei, din padurea de pe Piatra Arsa. Dintre plantele ierboase, cele mai frecvente sunt: captalanul, feriga, fragul, ghiocelul, pedicuta, pelinul, podbalul, sovarful, sunatoarea, trei frati patati, zburatoarea, s.a. Mentionam ca in padurile si poienile din preajma Sinaiei se intslnesc mai multe varietati de ciuperci, unele dintre ele comestibile: manatarca sau hribul, iutarul, buretele serpesc, creasta cocosului, zbarciogul, urechea babei, buretele cu peruca, ciuperca alba de padure, pastravul de fag, ghebele si rascovul. De la un anotimp la altul, padurile din zona Sinaiei au un aspect deosebit: primavara, domina o culoare verde- deschides, iar vara, verde-intens; toamna, de pe la jumatatea lunii septembrie pana aproape de caderea brumei, verdele constant al brazilor se armonizeaza cu coloritul aramiu al foioaselor, pana in clipa cand acestea isi scutura frunzele.

Fauna

Dintre animalele salbatice refugiate in locuri ferite din imprejurimile Sinaiei, amintim cateva de interes cinegetic: cerbul, ursul, caprioara, capra neagra, mistretul, lupul, vulpea, rasul. Acestora li se adauga veverita, iepurele si diferiti soareci de padure. In apele cristaline din zona, pastravul isi are un mediu prielnic de viata. Dintre pasari pot fi mentionate: mierla, gaita, pupaza, cotofana, ciuful de padure, vulturul plesuv, cocosul de munte, gaina salbatica sau gainusa, privighetoarea, ciocanitoarea, codobatura, cucul, cinteza.

Hidrografie

Principalul curs de apa care strabate Sinaia, este raul Prahova, ale carui izvoare se gasesc la Predeal. Intre localitatile Busteni si Sinaia, in albia raului Prahova curg mai multe paraie, unele venind dinspre Bucegi: Valea Cerbului, Valea Alba, Valea Jepilor, Valea Urlatoarea, Valea Babei, Valea Pelesului, Valea Casariei, Valea Iancului, Valea Zgarbura, Valea Izvorul Dorului, Valea Larga. Pana la altitudinea de 1200 m, aceste paraie sunt intermitente, dupa care devin permanente, cu un debit ce oscileaza in functie de precipitatii. In zona Sinaiei se afla si o bogata retea de ape subterane, atat in partea de vest, cat si in cea estica. In partea de est, apele subterane se gasesc cantonate in structuri acvifere, roci poroase, permeabile (conglomeratele de Bucegi). Acestea acumuleaza apa din precipitatii, dand nastere la izvoare, mai mari sau mai mici, ce formeaza torenti tumultuosi; la randul lor, acestia, uniti, formeaza paraie ce erodeaza necontenit stanca muntelui. In partea vestica a localitatii, apele subterane, aflate in rocile marnocalcaroase, puternic fisurate, circula sub forma unor suvoaie ascunse, facandu-si aparitia la suprafata prin izvoare ce pot fi intalnite la poalele Garbovei si care dau nastere mai multor torenti sau paraie: Cumpatu, Valea Rea, Valea Cainelui, Gagu, Valea lui Bogdan. Debitul Prahovei creste treptat de la 0.59 mc/s, la Azuga, la 5,13 mc/s la confluenta cu Izvorul Dorului, ca urmare a contributiei paraielor Tufa, Cumpatu, Valea Rea, Valea Cainelui, Peles, Casaria, Valea Iancului, Zgarbura si Izvorul Dorului, care se varsa in perimetrul statiunii. Este un debit relativ constant, el marindu-se numai cand cad ploi abundente sau cand zapezile se topesc brusc, de obicei toamna si primavara. Iarna, datorita zapezii si inghetului de lunga durata, regimul de scurgere al paraielor mentionate este diminuat in buna masura, la acestea adaugandu-se si o slaba alimentare din izvoare. Vara, in schimb, alaturi de Prahova, paraiele care impanzesc teritoriul Sinaiei dau statiunii un plus de frumusete, imbie la popasuri sau excursii pe malurile lor, intregind natura locurilor cu susurul specific apelor de munte.