| |
 |
Plaiul Prahovei vechea denumire
data poienii ce se intindea de-a lungul vaii Prahovei, de la raul Izvor
pana la Predeal
(25 km). Din cauza stramtorilor de la capete, Plaiul era nelocuit.
Schitul
SF. Nicolae de pe Molomot (la nord de cartierul Furnica) a fost
prima asezare din Plai. Atestat documentar in 1581 cand Mihnea Voda
face unele danii "Sfintei manastiri, unde locul se numeste Molomot".
Spre amintire s-a ridicat o cruce monument existenta si astazi.
Primul
Drum a fost facut de argatii Manastirii, prin largirea potecii
si amenajarea unui drum rudimentar, pe care puteau ajunge carele cu
boi de la Posada prin stramtoarea Oratiilor, pana in curtea bisericii.
Drumul in totalitatea sa, din Timis la Predeal si pana in Comarnic,
a fost facut de austrieci, pentru a trece cu armatele si a-i ataca
pe turci in Tara Romaneasca, oprindu-le inaintarea spre Ardeal (1736).
|
Drumul Prahovei, fiind cea mai scurta
cale intre Bucuresti
si Brasov,
desi greu si periculos, era zilnic strabatut de carele negustoresti. Acum
apar si primele hanuri: Slonul de Piatra la Busteni
si Gura Rasnoavei la Predeal (prima jumatate a sec. 18). Pe la 1890,
mai apar carciumile sau hanurile manastiresti de la Sinaia:
Hanul de la Gura Padurii, Hanul din Valea Iancului si ceva
mai tarziu Hanul la Setu (Izvorul Rece de astazi). Catunul
Izvor apare in 1783 cand Domnul Mihai Sutu inzestreaza Manastirea
cu inca 42 de scutelnici, pe care-i aseaza cu familiile lor, pe valea
raului Izvorul Dorului.
Comuna Podu Neagului ia fiinta in 1852 prin unirea catunului de la
Schitul Lespezi (Comarnic) cu catunele Posada, Izvor, Busteni, Intre Prahove
(Azuga)
si Predeal. Comuna era administrata din Busteni, de un Parcalab cu 3 deputati,
care adunau birurile. Eforia
Spitalelor Civile a fost fondata la Bucuresti de familiile boierilor
Cantacuzino si Ghica (1864) cu scopul de a infiinta spitale cu asistenta
medicala gratuita. Acestia cedeaza Eforiei ca fond social,
o parte din mosiile lor printre care si mosia Furnica cu Manastirea
Sinaia. De atunci Eforia si primul sau efor printul
Dimitrie Ghica, vor fi si primii fondatori ai orasului. Le-a urmat
Principele Carol I viitorul rege. Sinaia
va fi noul nume al comunei (1 dec. 1874) cand si Primaria din Busteni
se va muta aici, teritoriul ei fiind de la Izvor la Predeal. Sinaia
propriu-zisa luand o mare dezvoltare fata de celelalte componente
ale sale, in 1884 are loc scindarea comunei: comuna urbana Sinaia
pe actualul teritoriu si comuna rurala Predeal cuprinzand Poiana Tapului,
Busteni, Azuga si Predealul.
In anul 1901,
fiind resedinta de vara a Casei Regale, Sinaia a fost conceputa de
Eforie ca o statiune de lux pentru vacante, punand la dispozitia vilegiaturistilor
10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mijlocii si 60 case taranesti,
doua cazinouri, bai de hidroterapie, o gradina zoologica, trasuri
pentru plimbari, 3 centre cu cai de calarie, manej si scoala de calarie,
restaurante, berarii, cofetarii si magazine (majoritatea sezoniere),
un parc de promenada si era supranumita "Perla Carpatilor".
Dezvoltarea
orasului Sinaia ca statiune turistica a luat amploare incepand
cu a doua jumatate a secolului al XIX - lea, odata cu construirea
soselei Sinaia - Brasov (1847), a caii ferate Bucuresti - Sinaia (1879),
si, mai ales, a castelului Peles, care a transformat Sinaia intr-un
centru al vietii politice si o zona rezidentiala privilegiata.
In
oras a fost construit un numar mare de resedinte private,
amplasate in zone pitoresti si beneficiind de o arhitectura (exterioara
si interioara) deosebita. Dotarile de patrimoniu muzeistic si arhitectural
al orasului Sinaia se situeaza la un nivel de exceptie. Manastirea
Sinaia, ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino, dateaza din anul
1695. Odata cu ridicarea manastirii, asezarea a inceput sa se formeze,
preluand numele de Sinaia.
Intre anii
1875 - 1883, este construit Castelul Peles, devenit la vremea
respectiva, resedinta de vara a familiei lui Carol I, primul rege
al Romaniei. Sinaia este prin excelenta o statiune
in care primordiala este activitatea turistica. Valentele de statiune
cu sezon permanent si dezvoltarea sa social-economica au contribuit
la inzestrarea Sinaiei cu o baza materiala importanta: hoteluri, restaurante,
pensiuni, telecabina, case de odihna, spatii culturale, tabere scolare,
s.a. toate acestea contribuind la afirmarea puternica a turismului
montan in zona. La zestrea edilitara a orasului s-au adaugat, in ultimile
decenii, noi constructii scolare , obiective sociale, amenajari sportive,
cartiere de locuinte, spatii comerciale, modernizari ale retelei de
drumuri, s.a. Capacitatea actuala de cazare este de 4273 de paturi,
din care 2590 in 16 hoteluri clasificate intre 1 si 4 stele.
De-a lungul existentei sale, de peste 2000 ani, poporul
roman a creat un extrem de variat si bogat patrimoniu cultural, folosit
in intregime in scopuri turistice. Romania dispune de monumente care prin
specificul lor pot fi considerate unicate mondiale. Valea
Prahovei a fost dintotdeauna o permanenta cale de legatura intre locuitorii
vechii Dacii si, mai tarziu, intre romanii de pe ambii versanti ai Carpatilor.
Ea a fost locuita din cele mai indepartate timpuri de oameni care au gasit
aici locuri favorabile traiului lor si animalelor. Istoria Sinaii este strans
implicata in istoria intregii vai tot asa cum istoria intregii zone se inscrie
in istoria tarii. Popularea acestor meleaguri este straveche: asa de exemplu
se citeaza pentru zona orasului de azi existenta vietii materiale inca din
epoca bronzului.
Documentar,
Sinaia apare legata de infiintarea manastirii in
anul 1695, in jurul careia s-au injghebat primele asezari. Ridicarea
rapida a acestei asezari este legata de dezvoltarea in zona subcarpatica
a industriei extractive si de prelucrare a petrolului - de deschiderea
soselei la sfarsitul secolului al XVIII-lea, de constructia caii ferate
si de cea a Castelului Peles. Toate acestea au contribuit la transformarea
patriarhei asezari in statiune de odihna, iar din 1880 este declarat
oras, fiind astfel una din cele mai vechi asezari urbane de munte
din tara.
Statiunea
Sinaia detine obiective de interes turistic deosebit, legate
de trecutul istoric al localitatii si de activitatea unor personalitati
culturale care au trait si creat aici. |
|
|