In 1865, locuitorii solicita guvernatorului
Dobrogei ca noua localitate sa fie denumita Medgidia, in semn
de recunostinta pentru protectorul lor, Abdul Medgid. La numai cateva luni,
orasul numara 15 - 20000 locuitori cu 1000 de case si multe altele in constructie.
Pe Dealul Panaghirului, guvernul
otoman intretinea de aproape 100 de ani iarmarocul unde se aflau construite
pravalii si baraci. Negustori veniti din toata tara, chiar si de mai departe
expuneau produse manufacturiere cu caracter agricol si casnic. In perioada targurilor
care se tineau primavara si toamna, tribunalele de comert din Constanta si Tulcea
se deplasau la Medgidia pentru a facilita tranzactiile comerciale.
Dupa razboiul de independenta
( 1877 - 1878 ), Dobrogea a revenit la patria mama, Romania, iar Targul
Medgidia renaste si incepe sa se organizeze.
In decembrie 1878 este ales Consiliul
Comunal si constituita cancelaria Primariei. Un an mai tarziu aici
se inregistrau 300 de case cu 1500 de locuitori. Sa nu uitam ca timp de un an
de zile, razboiul distrusese orasul si nenumarati cetateni se refugiasera in
alte zone.
Anul 1882 este marcat prin infiintarea
spitalului comunal si a primei farmacii din oras.
Cresterea populatiei se face intr-un ritm moderat, astfel incat in 1884 sunt
inregistrati 2449 locuitori, iar in 1903 in 879 de case locuiesc 2858 de suflete.
In 1886 se ridica o scoala primara
mixta pentru copiii saraci ai orasului. Aceasta era a treia scoala care se infiinta
in Medgidia, o scoala de baieti si una de fete, se construisera
in 1879.
Interesul pentru Medgidia
pare a-i cuprinde si pe scriitorii de literatura stiintifico-fantastica. Jules
Verne publica in 1883 nuvela Keraban incapatanatul in care eroii cartii ajung
in Dobrogea si poposesc la Medgidia.
In 1890 incepe constructia actualei
biserici Sfintii Petru si Pavel. Edificiul a fost ridicat prin
contributia locuitorilor crestini si zidit pe ruinele unui castru roman. Lucrarea
pentru biserica romaneasca treneaza foarte mult din lipsa de bani. De altfel
este sfintita in 1899.
In anul 1893 incepe constructia
palatului comunal, cladire reprezentativa a orasului care in decursul timpului
a suferit diverse reparatii si modificari.
Unul din primarii importanti
ai Medgidiei a fost I. N. Roman de al carui nume se leaga multe
din evenimentele care au marcat acest sfarsit de secol. Ca un omagiu pe care
oamenii l-au adus acestei personalitati, in 1936 se infiinteaza un camin cultural
ce-i poarta numele si se afla gazduit in casa lui Ibrahim Themo.
La 1901, orasul Medgidia
avea 36 de strazi, cateva pavate sau pietruite, 7 mici hoteluri si 10 hanuri.
Era printre celelalte localitati ale judetului, cea mai dezvoltata.
Activitatea culturala a orasului
Medgidia este bine intretinuta pe de o parte de comercianti,
industriasi, agricultori care nu precedau sa investeasca in manifestari spirituale
precum construirea de biblioteci publice dar si de catre primaria care avea
in bugetul anual ca destinatie speciala fonduri pentru propasirea miscarii artistice
si culturale. In august 1936, apare la Medgidia prima revista
intitulata Graiul Dobrogei.
In 1940, tara intra in razboi,
nenumarati au fost soldatii care au plecat din Medgidia sa
lupte pe front, infruntand moartea. Pana la izbucnirea razboiului, Medgidia
era incontestabil orasul cu oamenii cei mai instariti, ba chiar fara sa se fi
facut o statistica, din numarul total al locuitorilor cel putin jumatate detineau
suprafete mari de teren, monopolul comertului si industriei. Dupa terminarea
razboiului, tavalugul comunist a inceput cu deposedarea pamanturilor.
La 27 februarie 1965, a fost inaugurat
complexul sanitar format dintr-un spital si o policlinica moderna. In anul 1970
orasul dispunea de o baie publica cu o capacitate de deservire de 40 locuri,
un hotel cu 52 locuri si 60 abonati telefonici.
1989 - anul care a schimbat cursul
istoriei. La Medgidia, asemena intregii tari, oamenii au reactionat
spontan si au incercat sa restabileasca intrarea in normalitate. Prima actiune
a consiliului orasenesc Medgidia al Frontului Salvarii Nationale
a fost platforma program de actiune intocmita in dimineata zile de 23 decembrie
1989 si transcrisa intr-o editie speciala intitulata Zori noi, multiplicata
la xerox si difuzata in oras.
In aceasta perioada, oamenii
incearca sa reconstituie imaginea unui patrimoniu distrus, sa-si revendice drepturi,
sa participe voluntar cu sugestii si fapte la refacerea materiala si spirituala
a orasului. In ianuarie 1990 apare prima publicatie literara a Medgidiei
intitulata Metamorfoze apartinand Cenaclului Literar Omonim.
Anul 1994 aduce Medgidiei
o mare implinire, devenirea orasului, MUNICIPIU.
