Castelul Corvinilor
a fost ridicat in secolul al XIV-lea si reprezinta una din cele mai frumoase
si bine conservate constructii din epoca medievala mari fiind cea mai
vestita proprietate ale lui Iancu de Hunedoara
impresionand prin prezenta sa ce domina orasul Hunedoara. 
De-a lungul timpului, castelul a fost modificat de mai multe ori, dar
nu si-a pierdut din farmecul dat de imbinarea cu succes a elementelor
gotice cu cele baroce si renascentiste.
Aflata la inceput in posesia familiei de Anjou, fortificatia initiala
va intra in proprietatea familiei Corvin in anul 1409, printr-o donatie
facuta de Sigismund de Luxemburg cneazului Voicu. Fiul acestuia, Ianucu
de Hunedoara va extinde constructia, castelul devenind astfel o fortareata
cu sapte turnuri de aparare.
Tot din vremea acestuia dateaza si Capela, Sala Dietei si Sala Cavalerilor.
Constructia este finalizata pe vremea lui Matei Corvin, cand localului
in este adaugata latura de nord a castelului.
Familia Corvinestilor a avut in stapanire castelul pana in anul 1508,
dupa care pana in secolul al XVIII-lea, acesta va avea nu mai putin de
22 de proprietari.
Iancu de Hunedoara a fost
cel care i-a oprit pe turci la Belgrad, din avantul lor spre Europa,
prin statele balcanice, dupa cucerirea Constantinopolului in 1456. Nu
este cunoscut faptul, printr-o decizie a Vaticanului, si azi mai bat clopotele
in bisericile catolice, la miez de zi, in cinstea acelei victorii.
Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi
de piatra, plasati in albia paraului Zlasti.
Castelul Corvinilor
are un farmec aparte datorat stilurilor de constructie diverse, a prezentei
unor inovatii in plan militar , precum si a vietii tumultoase de curte
care l-a animat vreme de peste 400 de ani. Aceasta constructie a suferit
de-a lungul timpului numeroase modificari devenind in timpul lui Iancu
o somptuoasa locuinta nu numai un punct strategic.
Castelul Corvinilor
dispune de 42 de incaperi, doua terase, doua poduri si o suprafata construita
de 7000 metri patrati.
Accesul in interiorul castelului se face pe un pod de lemn, sustinut pe
4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti, lasand in
urma curtea husanilor si nisa ce adaposteste statuia Sfantul Ioan de Nepomuk,
protectorul podurilor si al trecerilor peste apa. De aici poti admira
Turnul nou de poarta, de forma rectangulara, ce impresioneaza
prin masivitate.
 Tot
de aici se ajunge, cu usurinta, in inchisoarea castelului Corvinilor,
care pastreaza o usa mare de lemn unde se spune ca ar fi fost gazduit
pentru o vreme chiar Vlad Tepes. Pe partea stanga, chiar la iesirea din
Turnul nou de poarta, se afla Loggia Matia la etajul careia se mai pastreaza
unica pictura laica in fresca din perioada Renasterii precum si Camera
de Aur, in care se adaposteste expozitia Obiecte din colectiile Muzeului
Castelului Corvinilor Hunedoara . Initial tematica expozitiilor din
muzeu s-a concentrat pe perioada medievala, insa in scurt timp, paleta
tematica s-a extins, punandu-se bazele colectiilor de arheologie, etnografie,
arta decorativa si carte veche.
La primul nivel al Turnului nou se afla Camera Domnitelor unde se poate
vedea un set de mobilier apartinand secolului al XIX- lea, stilului electric,
compus dintr-o masa, servanta, dulap. Traversand Scara spirala dam de
Sala Dietei construita in stil gotic tarziu. La iesire, scara din piatra
conduce la etajul Turnului Capistrano. Prin partea dreapta se poate urca
la al doilea etaj al Palatului sudic in camerele folosite in secolul al
XVIII- lea ca si birouri pentru Administratia minelor de fier din Muntii
Poiana Rusca.
In curte, pe langa fantana, se mai poate vizita terasa de artilerie, usor
modificata in secolul al XIX-lea de unde se deschide o impresionanta priveliste
spre groapa ursilor, Palatul Nordic, capela si curtea fantanii.
Ultimul obiectiv, Sala Cavalerilor, una din cele mai
interesante spatii laice din Transilvania
secolului al XV-lea, este la latura vestica a castelului Corvinilor
la parterul Palatului Mare fiind impartita in doua sectoare
de un sir de coloane octogonale. Functionalitatea acestei sali era aceea
de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru
nobili, dupa model germanic.
Printre oaspetii de seama ai castelului, (fiind ostatici), au fost Gheorghe
Doja si Vlad Tepes. Primul dintre ei, Gheorghe Doja, conducatorul
Rascoalei de la 1514, a fost prins dupa ce armata sa, alcatuita din tarani
iobagi, a fost invinsa de Ioan Zapolya, comandantul cetatii din Timisoara.
Pana sa fie dus la Timisoara, unde avea sa fie incoronat; cu o coroana
de fier incins, Doja, a fost inchis in temnita castelului, aflata chiar
langa intrarea in curtea interioara a cetatii corviniste.
In aceeasi temnita avea sa fie inchis si Vlad Tepes, ca urmare a scrisorilor
pe care el le-ar fi trimis sultanului, tradand cauza crestina, condusa
la acea vreme, de insusi regele Matei Corvin. Povestea este una teribil
de incurcata, unii istorici sustinand ca, de fapt, scrisorile erau false
si au fost confectionate la ordinul lui Matei Corvin, care cheltuise pentru
el insusi banii pe care crestinatatea Europei ii stransese in vederea
alcatuirii unei ostiri de mercenari cu care sa fie oprit tavalugul otoman.
Spun aceiasi istorici care sustin nevinovatia domnitorului roman ca s-ar
fi intentionat , judecarea lui in Sala Dietei, dar era foarte greu sa
aduni toti membrii Dietei la Castelul Corvinilor si,
in plus, chiar daca ar fi fost stransi, ei nu aveau rangurile nobiliare
suficient de mari ca sa le permita sa judece un print de talia lui Vlad
Tepes. Deasemeana interesanta este ideea ca Vlad Tepes,
ingrozit ca ar putea fi judecat in Sala Dietei, a cam luat-o razna. Tot
ce se poate, pentru ca, vizavi de temnita, se afla asa-zisa groapa a coaselor.
Din nou intram pe taramul legendelor pentru a consemna ca vinovatii erau
judecati in Sala Dietei si, dupa pronuntarea sentintei, care
de obicei era una de executare, erau chemati in fata instantei. In drumul
sau spre jurati, calca, inevitabil, pe o lespede rabatabila si, cu un
vaier prelung si totodata sfasietor, condamnatul cadea, de la aproximativ
8-10 metri in groapa coaselor, unde un sistem mecanic, pe baza de scripeti,
punea in miscare coasele care-l sfartecau pe condamnatul la moarte.
Un alt loc de groaza era groapa a leilor, nu erau lei, dar erau
ursi sau lupi flamanzi, gata sa-i sfasie pe cei trimisi la moarte. Ceia
ce este ciudat este ca gropa animalelor se afla chiar sub fereastra Camerei
Domnitelor, la radacina Turnului Buzduganului.
|
|
* Legenda Corbului
Insceriptionat
pe balozonul familiei Corvinilor este un corb care tine
in cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legenda
carespune ca; Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de
Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie Elisabeta din Tara Hategului.
Pentru a o feri de necinste, regele ii da de sot pe unul din vitejii sai,
Voicu, daruindu-i totodata; si un inel ca si dar pentru copilul nenascut,
cu scopul de a fi recunoscut atunci cand va creste si va merge la curtea
regala. In timpul unei calatorii facuta de familia lui Voicu, poposind
pentru a pranzi, inelul este uitat pe o margine a stergarului pe care
erau puse merindele. Un corb, atras de stralucirea inelului il fura incercand
sa plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia arcul tatalui si sageteaza;
corbul, recuperand astfel inelul. Atunci cand creste si ajunge la curtea
regala, povesteste aceasta; patanie, iar regele, impresionat de aceasta
istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sa; fie corbul cu inel
de aur in cioc.
De altfel, si numele familiei provine din latinescul Corvus,
care inseamna Corb, o pasare care simboliza cu totul altceva
in evul mediu, si anume intelepciunea si longevitatea.
* Legenda Fantani
Legenda spune despre aceasta fantana ca a fost sapata de
catre trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara in tinea in castel.
Ioan le promite celor trei ca ii va elibera daca vor sapa o fantana cu
apa buna. Prizonierii, condusi de speranta eliberarii, sapa in stanca
timp de 15 ani si la 28 de metri adancime reusesc sa gaseasca pretioasa
apa.
Intre timp Ioan moare iar sotia sa, Elisabeta Szilagyi, se decide sa nu
respecte cuvantul dat de sotul sau si nu ii elibereaza pe cei trei turci,
hotarand sa fie ucisi. Prizonierii, ca ultima dorinta, cer permisiunea
sa scrie pe cheile fantanii o inscriptie: Apa ai, inima nu, ca
un repros pentru promisiune facuta si nerespectata.
Inscriptia descifrata defapt de Mihail Guboglu graieste astfel: Cel
ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri in cetatea de langa biserica.
Caracterele vechi arabe continute de inscriptie o dateaza la mijlocul
secolului al XV-lea. Pozitiia actuala a inscriptiei este pe unul dintre
contrafortii capelei.
*
Legenda Turnului Capistrano
Legenda acestui turn este una din cele mai interesante:
nu se stie daca Ioan de Capistrano l-a locuit vreodata, dar, de numit,
asa se numeste. Este vorba de un turn scund, tesit, situat la imbinarea
dintre castel si coridorul ce duce spre Turnul Neboisa. Turnul Capistrano
gazduieste o camera rotunda, austera, mai mult mica decat mare, ceva in
genul unei chilii.
A fost tot timpul locuita, in acele timpuri, de capelanul castelului.
Situata la nivelul plafonului Salii Dietei, legenda spune ca ultimul locatar
a fost surprins spionand, printr-o gaura facuta in zid, tot ce se petrecea
in Sala Dietei. Urmarea a fost ca in zidul camerei, gros cam de-o jumatate
de metru, a fost sapata o firida si in acea firida a fost zidit de viu
calugarul spion. Ca este adevarata sau nu, greu de spus. |
