Istoria Orasului Baia Sprie | Istoric Baia Sprie | Geneza Baia Sprie | Date cronologice Baia Sprie

Istoria Orasului Baia Sprie | Istorie Baia Sprie | Localitatea Baia Sprie | Baia Sprie Date cronologice





> > > > Istoric Baia Sprie


 
 

Istoric Baia Sprie

Oferte Baia Sprie 2019 - Informatii Cazare, Rezervari, Tarife, Poze si Comentarii

 
     
 
 

Orasul Baia Sprie are un insemnat trecut istoric. Urme ale unor vetre de asezari omenesti se regasesc inca din secolele unu si doi dupa Hristos. Orasul va fi atestat documentar relativ tarziu intr-o diploma din 1329, in timpul regelui ungur Carol Robert care acorda locuitorilor primele privilegii.
Denumirea latineasca era Mons Medius ceea ce in traducere inseamna Muntele Mijlociu. Din aceasta perioada orasul isi leaga existenta de minerit si de-a lungul secolelor va apare in documente alaturi de Rivulus Dominarum orasul Baia Mare de astazi, ca oras liber regesc.

In anul 1360 il gasim in documente cu numele de Montana Nostra, in 1348 sub numele de cetate Civitas Medio Montis, in 1390 sub denumirea de Felsobanya, in 1406 din nou Civitas de Monte Medio, iar mai tarziu in secolul XIX in 1851 din nou sub numele de Felsobanya.

Daca Baia inseamna mina, Spria vine de la latinescul Asper care inseamna aspru, adica cu alte cuvinte in Baia Sprie existau mine cu conditii aspre de exploatare.
Un calator german, in anul 1540 cerceteaza minele din Baia Mare si din restul regiunii avand sa consemneze urmatoarele : La o departare de o mila de Baia Mare se afla un alt orasel in latineste Muntele Mijlociu, locuitorii caruia au depus juramant de credinta pentru majestatea regeasca, sunt toti baiesi, originea este mai veche, sunt mineri mai priceputi in practica si obicei. De cetatea Baia Mare apartin 14 sate, doua sunt unguresti, celelalte romanesti iar intemeietorii acestor localitati au fost germanii .

In anul 1564, un alt calator strain spune ca : Orasele sunt locuite de unguri, dar satele toate sunt lucuite de romani.
Chiar si marele umanist Nicolaie Olahus avea sa scrie : Mai sus de raul Somes este oraselul Baia Mare, precum si Baia Sprie in jurul carora sunt minele de aur si argint si de alte metale.

Orasul Baia Sprie, asezat pe valea raului Sasar, la poalele muntilor Gutii, are o suprafata de 91 km patrati. Inzestrat cu un peisaj natural deosebit, a fost in secolele XVIII si XIX si statiune turistica. Multa vreme minele din Baia Mare si Baia Sprie au reprezentat proprietatea reginei.

In anul 1411 cele doua orase sunt cedate de regele Sigismund lui Stefan Lazarevics, despot sarb, in schimbul cetatii Belgradului, iar mai tarziu in 1427 stapan al orasului avea sa devina Gheorghe Brancovics. Numele ambilor stapani au lasat gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii bastinasi pentru imbogatirea lor personala.
Domnia lui Iancu de Hunedoara, intre anii 1446-1453, ca stapan al tinutului, aduce si privilegii orasenilor. Acestor privilegii li se vor adauga si altele, mai tarziu de catre regele Matei Corvin.
O serie de evenimente au adus amaraciune in randul populatiei orasului Baia Sprie, astfel :
In anul 1460 printul polonez Albert vandalizeaza orasul.
In anul 1562 turcii ataca locurile cu vehementa.
In anul 1589 orasul a fost incendiat aproape in intregime.
In anul 1690 orasul isi cedeaza minele statului in schimbul scutirii de dari.
In anul 1710 din cauza epidemiei de pesta mor 580 de locuitori.
In anul 1771 este marcat de invazia tatarilor.
In anul1780 orasul a fost inundat, apa distrugand multe locuinte.
In anul 1782 are loc o invazie de lacuste care a facut mari stricaciuni recoltelor.

Cu toate acestea orasul a ramas viu. Bogatiile din adancurile Dealului Minei au asigurat prosperitatea si refacerea pagubelor ivite. Au fost perioade de inflorire dar si regrese marcate de scaderea populatiei. Conform primelor date ramase din timpul imparatesei Maria Tereza, populatia a crescut de la 300 de locuitori la aproximativ 5000 de locuitori si a ramas constanta pana la mijlocul secolului trecut.

Conscriptiile din 1778-1780 din timpul Mariei Tereza, consemneaza starea sociala a supusilor. Populatia numara 3165 locuitori din care 214 mestesigari, 1368 de mineri, fiecare familie avea cate 2 copii, 117 slugi, 7 instructori de scoala, 5 preoti, 51 de saraci si cersatori. In oras mai existau croitori in numar de 19, negustori 14, macelari 13, fierari 35, cizmari 36, pantofari 4, un cioplitor in lemn.

Recensamantul in limba germana din 1850, consemna in rubrica populatiei numarul de 5427 de locuitori, reprezentand 1336 de familii care locuiau in 993 de case. In ceea ce priveste nationalitatile existente la acea vreme, maghiari erau 3800, romani 1093, nemti 333, slovaci 140, iar rromi 40.

Aceste date dovedesc faptul ca in Baia Sprie au convietuit de-alungul timpului diferite nationalitati care au reusit sa se respecte reciproc, formand un amestec indistinct ce reprezinta astazi o populatie civilizata in numar de 16626 locuitori.

Un loc de seama il ocupa in istoria orasului Baia Sprie lupta memorandistilor mai ales ca unul din conducatorii memorandisti, preotul-doctor Vasile Lucaciu era preot la Sisesti sat aflat la cativa km de Baia Sprie pe drumul ce duce la Cavnic. De asemenea taranul Trib Gligor din Chiuzbaia sat apartinator orasului Baia Sprie va face si el parte din delegatia care in anul 1892 se va duce la Viena pentru a face cunoscut imparatului memorandumul prin care se cereau drepturi egale pentru romanii din Transilvania.

 
     
 
 
 
     
 
 
 
     
Eurotrip