Vechii locuitori ai satului
Vanju Mare traiau prin padure dupa dealuri, unde isi defrisasera
cate un petic de pamant pe care isi cultivau vita de vie si cereale numai cat
era necesar pentru satisfacerea nevoilor familiale. Acesti locuitori isi construisera
bordeie, chiar pe aceste terenuri, asezate la estul actualului oras.
In 1864, locuitorii au parasit
asezarile din paduri si vii pentru a se stabili in sat, unde li se repartizasera
loturi de casa. Dupa culesul viilor, vinul ramanea in pivnitele bordeielor unde
locuisera si periodic mergeau acolo cu un vas pentru a aduce doar atata vin
cat avea nevoie familia. Mai tarziu, taranii si-au ars bordeiele si si-au adus
recolta in sat.
Existenta localitatii Vanju
Mare in epoca feudala este adeverita si de faptul ca se afla pe drumul
Vidin - Calafat - Cerneti - Drobeta Turnu Severin, drum folosit des de turci
inca din prima lor invazie in Tarile Romane si devenind drum
regulat odata cu stabilirea garnizoanei turcesti in insula Adakaleh.
Sociologul Sthal vorbeste in lucrarile
sale despre o vama in Lunca Vanjului tinand cont ca aici existau
o varietate de legaturi intre drumul Cetate - Cernet - Dr.Tr.Severin si cel
care lega Dr.Tr.Severin - Cernet - Craiova de localitatea Vanju Mare.
Reforma agrara a lui Alexandru
Ioan Cuza, in urma careia mosiile manastiresti precum si unele mosii ale Mitropoliei
sunt impartite oamenilor, determina constituirea la poalele dealului Vanjului
a unei localitati prospere din punct de vedere economic si social. Terenul arabil
care a ramas de la improprietarire a trecut in proprietatea statului care l-a
dat in arenda unui anume Argetoianu.
Documentar se atesta ca in 1879,
dat fiind aportul pe care si-l aduc locuitorii comunei Vanju Mare
la Razboiul de Independenta, in perimetrul comunei se face
o noua improprietarire cu loturi tip de 5 ha, din proprietatea statului. La
aceasta improprietarire beneficiaza de pamant taranii saraci, care au primit
si loturi de casa in jurul vetrei satului Vanju Mare, cat si
participantii la Razboiul de Independenta. Restul mosiei ramanand
in proprietatea statului, a fost dat in arenda lui Ion Cerosanu.
In anul 1899 s-a facut o noua
improprietarire cu drept de rascumparare pe termen de 5 zile. Intrucat terenul
nu era suficient pentru toti satenii si ca sa nu se creeze nemultumiri, improprietarirea
s-a facut sub forma de loterie, prin tragere de bilete. In urma acestei improprietariri
raman putine loturi in capul viilor, numite braturi, unele cultivate, altele
folosite ca pasune pentru vite. Arendasul acestor braturi a fost Constantin
Triandafil, ultimul arendas pe care Rascoala din 1907 il gaseste
in comuna.
Anul 1907 gaseste locuitorii comunei
Vanju Mare improprietariti in trei randuri si mult mai instariti
decat cei din satele vecine, fapt care duce la o anumita liniste in zona, dar
si cu foarte multi clacasi pe terenul ce-l avea in arenda Constantin Triandafil.
Locuitorii din Vanju Mare
au dus lupte aprige de rascumparare a mosiei cazute in mainile arendasilor intre
anii 1864-1921, haiducia fiind folosita de multi tarani ca forma de nesupunere.
Primele inceputuri de industrie
in Vanju Mare se pierd in trecutul indepartat, fiind reprezentative
indeletnicirile mestesugaresti. De la rajnita, s-a trecut la moara pe apa instalata
pe paraul Orevita. Pe masura ce forta mecanicii a crescut,
s-a construit o moara cu vapori iar mai tarziu una cu motor cu explozie.
Localitatea Vanju Mare
a fost resedinta de plasa intre cele doua razboaie mondiale, iar din 1945 pana
in 1968, resedinta de raion. Din anul 1968, localitatea Vanju Mare
este declarata oras, beneficiind de importante lucrari de amenajare si modernizare,
care dau un aspect placut orasului.
