Regiunea in care este situat
Careiul a fost locuita inca din epoca de piatra, movila Bobald
fiind considerata de specialisti o opera a omului preistoric, vechimea ei fiind
dovedita de obiectele gasite aici, o parte din ele fiind expuse in muzeul judetului
Satu Mare, altele in muzeele din Budapesta si cateva
in muzeul din Carei.
La sfarsitul epocii bronzului
se incheie un mileniu in care s-au pus bazele formarii triburilor traco-geto-dacice.
Schitii, galii si agathirsii au cutreierat in voie aceste teritorii, pana cand
dacii , uniti sub conducerea lui Burebista, si-au impus autoritatea,
in sec. I a.Ch. . Ei au ramas aici si dupa cucerirea Daciei
de catre Traian.
In aceste teritorii , dacii liberi
si-au continuat traiul, pastrand legaturile cu fratii lor din Dacia romana.
Stapanirea romana a durat pana in anul 271 d.Ch., cand oficialitatile romane
s-au retras din calea barbarilor, lasand populatia dacica si colonisii romani
in voia sortii.
De pe urma trecerii gotilor,
hunilor si avarilor nu au ramas in zona decat un lant de movile de pamant care,
se pare, foloseau ca puncte de paza ale vremelnicei stapaniri barbare. Aceste
movile se gasesc atat in Carei cat si in localitatile apropiate,
poporul numindu-le movilele avarilor ( avar dombok ).
In ciuda vitregiilor suferite
din cauza navalirii populatiilor migratoare si aici poporul roman s-a format
si a rezistat incercarilor timpului. In aceasta regiune, formatiunile politice
prestatale s-au format mai repede datorita necesitatii de aparare in fata navalitorilor.
Marturie stau si dovezile materiale gasite de arheologi si documentele scrise.
Prima atestare documentara a
Careiului dateaza din 20 martie 1320, asezarea avand denumirea
villa Karul. Dupa cum bine stim, in Evul mediu, cei ce aduceau
servicii familiei regale primeau mosii. Nici acesta zona nu a avut alta soarta,
fiind in posesia familiei Karolyi. Deoarece familia s-a stabilit aici, asezarea
a devenit centru de posesie feudala a familiei Karolyi si , cu timpul, a preluat
denumirea de Karolyi. De altfel, primele strazi au aparut in jurul locuintei
familiei Karolyi.
Romanii sunt tot aici, dar majoritatea
lor sunt iobagi. Nu trebuie insa omis faptul ca existau cateva familii romanesti
oligarhice, cum ar fi Drag (care aveau titlul de comes=insotitor al regelui),
Domahidi (aflati permanent in conflict cu familia Karolyi).
Conform documentelor , din anul
1346 regele Nagy Lajos a permis organizarea de targuri saptamanale in Carei.
In 1482 se construieste cetatea, fapt ce a impulsionat dezvoltarea asezarii.
Documente scrise mentioneaza existenta unui gimnaziu a reformatilor in Carei
in anul 1500. In 1592 cetatea este intarita.
In anul 1711 familia Karolyi
pune stapanire si pe comunele din jurul Careiului. Acest lucru
s-a produs in urma tradarii principelui Ardealului (Rakoczi Francisc al II-lea)
de catre capitanul armatelor sale, baronul Karolyi. Principele fiind plecat
in Polonia sa ceara sprijin, Karolyi Sandor in fruntea armatei insurgente a
capitulat pe sesul Moftinului in fata imparatului Austriei.
Doua zile mai tarziu, la 29 aprilie
1711 se incheia Pacea de la Satu Mare, care punea capat luptelor duse de principii
Ardealului contra Habsburgilor. Drept rasplata, Karolyi devine conte, primeste
mosiile lui Rakoczi precum si drept familial pe vecie la scaunul de prefect
al judetului.
Diminuarea populatiei ca urmare
a razboaielor, a ciumei si a foametei produse de lipsa fortei de munca, au dus
la gruparea iobagilor pe anumite mosii, altele ramanand pustii. In alta parte
a Europei, in provinciile Wurtemberg si Oberschwaben
se faceau simtite efectele razboaielor (cel de 30 de ani iceput in Imperiul
Romano-German intre principii protestanti si imparat si extins prin interventia
Frantei,Suediei,Spaniei si a Papei; cele de succesiune din Polonia), locuitorii
de acolo cautand un trai mai bun prin tarile vecine.
In aceste conditii Karolyi a facut
demersuri pentru aducerea svabilor pe mosiile sale, lucru ce convenea de minune
guvernului de la Viena, interesat de germanizarea Ungariei. Astfel ca, incepand
cu 1712 au sosit primele grupuri, colonizarea continuand timp de un secol, nu
doar cu svabi ci si cu slovaci si evrei.
Efectele culturale si sociale nu au intarziat sa apara. Astfel : in 1725 este
infiintat gimaziul piarist,in 1754 este infiintata tipografia, in 1765 este
construita prima farmacie, iar in 1768 este sfintita biserica romano-catolica.
Dupa inabusirea Revolutiei de
la 1848 si aceasta regiune, ca si intreaga Ungarie, a ajuns
sub dominatia austriaca. Importanta pentru aceasta perioada este realizarea
soselei Tiszafoldvar-Debrecen-Carei-Satu Mare-Sighet. Spitalul orasenesc se
construieste in 1845 din donatii. In acesta perioada Careiul
numara aproape 12.000 de suflete.
Incepand cu sec. XIX se dezvolta
mult industria mica. Se infiinteaza institutiile publice. In 1871 , Careiul
este declarat oras, avand un consiliu organizat. In acelasi an se da in folosinta
calea ferata Carei-Satu Mare. Drept de alegator aveau doar cei care plateau
dari mai mari, deci, in posturile de conducere aveau acces doar maghiarii.
Totusi, sedintele congregatiei
judetului tinute la Carei sunt memorabile pentru apararea fiintei
etnice a romanilor din aceste regiuni. Doctorul Vasile Lucaciu leul de la Sisesti
in aceste sedinte isi rostea cuvantarile inflacarate si hotarate in apararea
drepturilor romanilor la viata administrativa a judetului.
In tot acest timp singurul sprijin
pentru apararea limbii si credintei romanilor a fost Biserica.
Tocmai de aceea slujitorii ei au fost tinta de atac a celor ce doreau maghiarizarea.
Se remarca o puternica miscare culturala a romanilor prin infiintarea societatilor
de lectura, asa cum este cea din 1874 de la gimnaziul din Carei.
Desi numele le-au fost maghiarizate
(sa nu uitam ca aparatul administrativ era maghiar), sufletul si constiinta
au ramas romanesti. In toamna anului 1918 se intensifica lupta de eliberare
nationala. Luna noiembrie aduce preluarea de catre consiliile nationale a administratiei.
La adunarea populara din Carei,
prilejuita de constituirea Consiliului National Roman al plasii, s-a votat lepadarea
de jugul strain si unirea cu patria-mama. Asa se explica bucuria cu care au
fost primite primele trupe ale armatei romane in Carei la data
de 19 aprilie 1919 si regele Ferdinand I la 10 mai 1919, evenimente posibile
in urma Unirii.
Dupa Unire, Careiul,
sub denumirea de Careii Mari, pierde din importanta, functia
de centru de comitat revenind orasului Satu Mare. De remarcat
activitatea liceului Vasile Lucaciu.
In perioada interbelica se infiinteaza
Fabrica de ulei Ardealul , Fabrica de hartie si doua fabrici de caramizi, facandu-se
trecerea de la productia de atelier la cea de fabrica.
Prin Dictatul de la Viena ( 30.08.1940
) s-a smuls Romaniei partea de N-V a Transilvaniei. Starea
de spirit patriotica a populatiei s-a exprimat din prima clipa, unitatea militara
de langa Carei ripostand ferm la aparitia trupelor hortyste.
A urmat o perioada de crime, maltratari de catre trupele de ocupatie.
Careiul revine
in centrul atentiei in octombrie 1944, atunci fiind ultima ultima brazda de
pamant din teritoriul Romaniei eliberata de sub dominatia fascista de catre
armata romana sprijinita de populatie. Ca peste tot, a urmat perioada comunista,
cu nationalizari, colectivizare si industrializare fortata.
Au fost nationalizate gospodarii
agricole bine lucrate , fiind transformate in ferme : Spitz, Klara, Lili. De
mare insemnatate este construirea retelei de canale pentru transportul apei
in perioada 1970-1975. Canalul de 21 km, care transporta apa din zona Vetis-Doba
la Carei a favorizat dezvoltarea industriala.
Pe langa unitatile de industrie
mica ( Crasna, Staruinta si Progresul ), s-au infiintat si unitati mari : Fabrica
de biscuiti, Filatura de bumbac, Fabrica de prelucrare a inului si canepii,
Intreprinderea de utilaj minier UNIO, Fabrica de lapte praf, Fabrica de zahar,
Fabrica de mobila Mobicrasna.
Revolutia din 1989 nu s-a manifestat
zgomotos in Carei. Desigur, ca toti ceilalti romani, si cei
de aici au sperat ca schimbarea va fi spre bine. Dupa 1989 au urmat o serie
de privatizari , mai mult sau mai putin reusite.
Astfel , Fabrica de ulei a consemnat
o reusita pe noua piata economica, pe cand Fabrica de zahar, Fabrica de biscuiti
si altele si-au incetat activitatea. Acest lucru a dus la cresterea somajului
si scaderea nivelului de trai. Merita amintite cateva initiative private care
au remediat oarecum situatia : Adonis-2 ,Phoenix, Schwaben Molkerei.
De-a lungul acestor secole de
convietuire, au existat nenumarate conflicte de ordin etnic, multe din ele avand
la baza dorintele politicienilor. Se pare totusi ca nivelul de toleranta, intre
cele doua popoare ce si-au disputat acest teritoriu, este destul de mare, astfel
incat nici unul dintre popoare (roman sau maghiar) nu a disparut prin exterminare.
